E drept ca unii se distreaza cu manele, iar altii inghit pe paine circul politic. Dar, pentru cei pe care asemenea spectacole mai rau ii intristeaza, motivele de bucurie nu se prea inghesuie. Festivalul Enescu a adus trei saptamani de terapie intensiva prin muzica, numai bune sa mai inmoaie sfidarea ghiseelor surde, soferilor agresivi, muntilor de gunoaie sau geschäft-urilor nesimtite.
Nici vorba, nu tot romanul si-a permis sa ajunga la spectacole, dar evenimentul a fost omniprezent in mass-media si a creat atmosfera. In salile pline, oamenii au aplaudat minute in sir, cu palmele rosii. La concertul London Symphony Orchestra, cu Sir Collin Davis la pupitru, cele 4 000 de locuri ale Salii Palatului au fost insuficiente; sute de oameni au stat pe trepte si s-au inghesuit la toate usile, iar palmele s-au facut vinetii.
Duminica, 23 septembrie, se incheie cel mai mare eveniment cultural al anului in Romania, Festivalul si Concursul International George Enescu. Finalul este majestuos: Carmina Burana, de Carl Orff, cu Filarmonica din München, Corul Madrigal si Corul Filarmonicii George Enescu.
Pretul fericirii(Moderato assai)
Daca biletele de intrare la spectacole au mers pana la 100 de lei noi (cam 40 CAD), iar abonamentele au fost in jur de 800 de lei, studentii si pensionarii au avut parte de reduceri considerabile: 200 de lei un abonament pentru mai bine de 20 de concerte toate excelente.
Insa, din calculele publicate de presa financiara, numai 10% din costul intregului festival a fost acoperit din bilete, restul au fost bani de la bugetul de Stat (marea majoritate) si din sponsorizari.
Pe picior mare (Andante sostenuto)
Factura totala a festivalului s-a ridicat la 22 de milioane de lei, adica aproape 9 milioane si jumatate de dolari canadieni.
Amploarea evenimentului a fost mai mare ca niciodata: 125 de spectacole, cu peste 3 000 de muzicieni invitati; 9 orchestre straine si 5 romanesti au concertat pe scenele principale din 7 orase. Au fost prezentate peste 250 de lucrari, dintre care 36 compuse de George Enescu si peste 80 din repertoriul romanesc contemporan.
Astfel, dincolo de castigul melomanilor din Romania, Festivalul a adus si un insemnat beneficiu de imagine sa ne gandim doar la faptul ca multe orchestre straine au pregatit pentru acest eveniment creatii enesciene, incluzandu-le astfel in repertoriul lor. Iar promovarea internationala a fost la inaltime: EuroNews, CNN, Mezzo, Radio France, Klassik-Musik.
Concursul (Allegro con fuoco)
Anul acesta, si partea competitionala a festivalului a inregistrat un record de participare: 208 interpreti din 38 de tari s-au intrecut, intre 1 si 9 septembrie, la cele trei sectiuni ale Concursului International George Enescu vioara, pian si compozitie. Marele premiu a fost adjudecat la pian de Eduard Kunz (Rusia), iar la vioara de Anna Tifu (Italia).
La compozitie, pentru creatie simfonica a castigat Sakai Kenji (Japonia), iar pentru creatie de camera, castigatoarei initiale, Krisztina Megyeri (Ungaria), i s-a retras premiul, intrucat s-a descoperit ca lucrarea sa fusese deja prezentata in public, ceea ce contravenea regulamentului; astfel, premiul a revenit concurentului de pe locul doi, Hu Xiao-ou (China).
Intrarea artistilor (Vivace con brio)
Gala de deschidere, din 1 septembrie, a fost atipica: un spectacol compus din arii de opera, care a adus pe scena Salii Palatului 15 solisti romani consacrati, cu Orchestra Operei Nationale din Bucuresti, sub bagheta lui Gheorghe Costin. Debut “atipic” pentru ca desi au urmat, atat la Opera din Bucuresti, cat si la Teatrul de Opereta, alte cateva spectacole de gen, cu artisti romani si straini o pondere mult mai mare in ansamblul festivalului au avut-o concertele simfonice si camerale.
Baletul a fost si el reprezentat la cel mai inalt nivel prin cele doua spectacole de la Bucuresti ale Companiei Béjart din Lausanne, in coregrafia legendei vii Maurice Béjart.
Cascada de ovatii (Prestissimo rubato)
Daca primele zile ale festivalului au fost dedicate muzicii romanesti, pe 7 septembrie a urcat pe scena Salii Palatului prima mare orchestra straina, Orchestre de Paris, cu Christoph Eschenbach la pupitru; in seara urmatoare, li s-a adaugat si violonistul Pinchas Zukerman. Au urmat Filarmonica din Oslo, cu dirijorul Jukka Pekka Saraste si pianistul Boris Berezovsky; Filarmonica Arturo Toscanini intai cu Lawrence Foster la pupitru si apoi cu Emmanuel Krivine; dirijorul Rafael de Burgos cu Filarmonica din Dresda, alaturi de Dan Grigore; Orchestra Nationala a Rusiei intai sub bagheta lui Charles Dutoit, impreuna cu pianista Marta Argerich, si apoi sub bagheta lui Cristian Mandeal; Filarmonica din Rotterdam cu Valery Gergiev la pupitru; pianistul Murray Perahia in recital; pianistul Nelson Freire impreuna cu Filarmonica George Enescu si dirijorul Michel Plasson; Orchestra de Camera din Basel, avandu-i la pian pe Viniciu Moroianu si apoi pe Katia si Marielle Labèque; in fine, Filarmonica din München si London Symphony Orchestra cu Horia Andreescu, dar si cu Sir Collin Davis la pupitru, alaturi de pianistul Evgeny Kissin si de violonistul Joshua Bell (inlocuitorul lui Maxim Vengerov, care si-a anulat concertul la Bucuresti din cauza unei luxatii la mana).
Au mai evoluat orchestre ca Zukerman Chamber Players, Camerata Lysy, Orchestra Baroca din Freiburg, ansambluri ca Europa Galante sau La Capella Reial de Catalunya, coruri ca Madrigal, Corul National al Spaniei, Corul Filarmonicii George Enescu si multi artisi tineri deosebit de talentati.
Coda (Adagio)
Desigur ca au existat si probleme in paradis. Una dintre cele mai neplacute a fost sonorizarea inca proasta a Salii Palatului, care i-a produs atata suparare in anii trecuti lui Ioan Holender, directorul artistic al festivalului. Montarea a 160 de boxe suplimentare a facut auditia net superioara fata de editiile anterioare, dar tot nu a semanat cu acustica salii Wilfrid Pelletier, bunaoara care nu e insa nici atat de mare.
Una peste alta, aceasta a XVIII-a editie a fost cea mai reusita de pana acum. Pana la urmatoarea, mai asteptam doi ani. Sa ne amintim ca festivalul exista din 1958, fiind lansat la trei ani dupa moartea lui George Enescu. De-a lungul timpului, au participat la festival artisti de exceptie ca lordul Yehudi Menuhin, David Oistrach, Sviatoslav Richter, Herbert von Karajan si multi altii, care au cultivat renumele acestui eveniment in lumea muzicala. Ioan Holender declara zilele trecute ca nivelul Festivalului Enescu mai ales in privinta calitatii invitatilor este mai bun decat al multor festivaluri recunoscute din lume.
