Timpuri romanesti in Quebec

Festivalul Filmului Romanesc la Montréal a avut acelasi numar de spectatori cat EUROfEST-ul (in jur de 1.500) si cam aceleasi incasari; aceasta inseamna un rezultat mai bun, daca ne gandim ca EUROfEST a beneficiat de o durata mai lunga (9 zile) si ca acolo a fost vorba de zece comunitati din Europa de Est, nu de una singura, ca acum. In plus, cele 4 zile in care filmele romanesti au fost proiectate la Québec au adus in sala aproximativ 300 de persoane, pe langa reprezentantii presei si alti invitati. Pe ansamblu, un bilant cat se poate de bun, care le da organizatorilor certitudinea unei continuitati.
Stau de vorba cu Simona Hodos – Directorul artistic al Festivalului si cu Daniel Bucur, fondatorul Asociatiei ROCADE – intr-o dupa-amiaza de noiembrie, la cateva zile de la incheierea festivalului. Un festival a carui pregatire le-a luat 5 luni de zile, timp pe care l-au petrecut in Romania vizionand peste 100 de filme pentru a face selectia si cautand sa aranjeze totul in cele mai mici detalii. Ambitia cea mare a celor de la ROCADE este, ca de obicei, organizarea unor evenimente deosebite, facuta cu profesionalism.
Toate generatiile la un loc
Referitor la criteriile de realizare a Festivalului de Film Romanesc la Montréal, cei doi precizeaza ca au vrut ca acesta sa aiba un program si un concept. Festivalul trebuia sa aduca la Montréal filme recente, care sa exprime “noul val” – atat de in voga de cand cu prestigioasele premii internationale obtinute de tinerii cineasti romani -, dar si filme recente ale unor regizori din vechea garda, precum Sergiu Nicolaescu sau Nicolae Margineanu sau ale unor regizori din generatia “de mijloc”, precum Nae Caranfil sau Radu Munteanu. “Am adus filme foarte noi, pe care putini au avut ocazia sa le vada, spune directorul artistic al festivalului. De exemplu, Restul e tacere, de Nae Caranfil, a fost aici in premiera absoluta, iar Logodnicii din America, al lui Nicolae Margineanu in premiera internationala”. “Cam tot ce s-a facut in ultimul timp in materie de film in Romania si o intreaga panoplie de realizatori”, precizeaza Daniel Bucur. Care adauga ca, pe langa filme, au adus in festival scurtmetraje si documentare, cu tot riscul ca acestea sa atraga in sala mai putin public decat filmele: “Spre surprinderea multora, lumea a venit in numar mare. Scurtmetrajele – unele realizate in timpul studiilor de catre tinerii regizori romani – arata parcursul acestora si dau masura evolutiei lor. Ceea ce caracterizeaza noul val al cinematografiei romanesti este stilul diferit de a filma, cu camera in mana, mai multe miscari de aparat libere…”
Daniel Bucur vorbeste cu mare insufletire si despre documentare. “Era necesar ca lumea sa vada documentare; ele reflecta realitatea mai putin romantat decat filmele de fictiune. Pentru cei care s-au nascut aici sau au venit de foarte tineri, dar si pentru quebechezi documentarele au adus o informatie care le lipsea. De exemplu, cel despre Revolutie, al Doinei Harapu sau cel despre oamenii care traiesc in Delta, al lui Thomas Ciulei.”
Toate acestea pentru ca Festivalul de Film Romanesc la Montréal si-a propus sa fie o modalitate de promovare a Romaniei si a culturii romanesti la Montréal si in Québec. Ceea ce a reusit, daca ne gandim la faptul ca a atras atentia presei locale asupra sa, ca la Montréal, in jur de 35% din public a fost quebechez, iar in Capitala provinciei, quebechezii au fost in sali chiar mai numerosi decat romanii. Desigur, acest interes s-a datorat, in mare masura, premiului pe care Cristian Mungiu l-a obtinut in acest an la Cannes, ceea ce a atras atentia intregii lumi asupra cinematografului romanesc.
Griul, culoarea Romaniei?
Pentru unii dintre spectatori, vizionarea unor filme a fost destul de dureroasa. “Au fost comentarii, recunoaste Danuel Bucur. Unii au gasit ca filmele sunt mult prea triste, imaginea mult prea gri. Altii care au spus ca maniera in care se faceau filmele inainte era mai buna. Dar asta e realitatea; asta se face in Romania la ora actuala. Sigur ca multi dintre cei care au plecat de acolo au pastrat sechele si e normal sa fie deranjati de unele reactii ale personajelor, de imaginea blocurilor cenusii… Mie insa mi se pare ca, pe ansamblu, universul acestor filme da imaginea unei lumi colorate, in transformare, o lume care traieste intens si incearca sa se schimbe. In acest univers se intampla ceva, oamenii isi cauta un sens si un drum. In ce-i priveste pe quebechezi, pentru ei e cu adevarat alta lume, destul de exotica, probabil.”
“Eu vreau sa subliniez faptul ca nu toate filmele au fost triste, precizeaza Simona Hodos. In sala s-a si ras. La filmul lui Daneliuc, de exemplu. Nu mai vorbesc de A fost sau n-a fost?, unde s-a ras minute in sir. Din fericire, unele filme au avut traduceri foarte bune. In Cocosul decapitat au putut fi vazute niste peisaje superbe. Sunt filme care arata bogatia si profunzimea Romaniei. Ce mi se pare important iarasi e faptul ca unele dintre filmele astea nu sunt chiar “pur romanesti”. De exemplu, filmul lui Mungiu aduce in prim-plan tema avortului interzis. Ori asta e o situatie care, cu catva timp in urma, se regasea si in Québec. Nu din pricina comunismului, ci a religiei, insa rezultatul era acelasi si eu sunt sigura ca au existat si aici numeroase avorturi ilegale.
Ceea ce ii caracterizeaza pe regizorii romani acum cred ca este aceasta libertate totala de care beneficiaza si care le da dreptul sa infatiseze o realitate subiectiva”.
Proiecte pentru primavara
Ce urmeaza acum, pentru ROCADE? Editia 2008 a EUROfEST-ului, desigur, care va avea loc la sfarsitul lui aprilie – inceputul lui mai.
Organizatorii sunt in cautare de sponsori pentru a finanta un premiu consistent, care sa fie acordat cu aceasta ocazie.
Din fericire, au gasit in Romania oameni gata sa-i ajute in proiectele lor. Pentru Festival, CNC-ul, spune Simona Hodos, le-a fost de un real ajutor din punct de vedere logistic – mai ales privind obtinererea drepturilor de autor pentru filmele selectate. La fel, Institutul Cultural Roman din Bucuresti, a carui directoare chiar a venit la fata locului ca sa vada ce se intampla. Exact asta si cauta cei doi: parteneri portiviti, pentru proiecte pe termen lung.
Topul filmelor
Topul filmelor prezentate la Festivalul de Film Romanesc la Montréal privitor la numarul de spectatori situeaza Logodnicii din America pe primul loc, cu 140 de oameni, intr-o sala de 150 de locuri. Tot atatia spectatori a avut California Dreamin’. Pe locul al treilea se situeaza A fost sau n-a fost?, cu 115 spectatori. Cifrele nu includ invitatii si reprezentantii mas-mediei.
A fost sau n-a fost? va rula, timp de inca doua saptamani dupa festival, la Cinéma du Parc.