Nokia, intre Bochum si Jucu

Cea mai cunoscuta companie finlandeza, Nokia, a construit in comuna Jucu din judetul Cluj o fabrica de telefoane celulare. Mai exact, intai a ridicat-o si apoi a anuntat ca, de fapt, muta productia din orasul german Bochum in Romania.
Cand tocmai se anunta ca primul mobil made in Romania va fi lansat in februarie, nemtii au luat foc. Mai intai, liderul socialistilor din Parlamentul European, un anume Schmidt, a scos flacari pe gura afirmand ca relocarea unei investitii din Germania in Romania este intolerabila pentru interesele economiei germane. Dupa numai o zi, guvernul german anunta oficial ca firma Nokia a fost sprijinita financiar cu 80 de milioane de euro si ca nu poate spala putina cand vrea.
Ii intelegem pe nemti de ce sunt catraniti. Inchiderea Nokiei din Bochum inseamna 2300 de angajati concediati direct si inca vreo 2000 care sunt legati prin afaceri pe orizontala. Total someri: aproape 5000.
Conducerea companiei finlandeze s-a scuzat spunand ca decizia inchiderii unitatii din Bochum a fost indelung analizata si s-a constatat ca aceasta este neprofitabila din cauza salariilor pe care trebuie sa le plateasca muncitorilor nemti. Ei muta productia in Romania pentru ca au gasit mana de munca calificata pe care o pot plati de cel putin 6 ori mai putin. Un muncitor roman va castiga net 800 de lei, iar un inginer 1500.
Din punct de vedere al afacerii, Nokia a gasit solutia optima. Treaba care-i calca pe nervi pe germani. Ei au cerut cercetari afirmand ca finlandezii au obtinut sprijin de la UE pentru relocarea fabricii, iar Romania a oferit un parc industrial pentru locatie, parc finantat prin fonduri europene. Cand nemtii au subventionat construirea uzinei la Bochum, totul a fost corect, cand Romania, membra a Uniunii Europene, incearca sa atraga investitori de calibru, nu mai este corect si nu poate fi tolerat!
Incidentul este unul dintre sutele de acest gen in care artificiala structura a Uniunii are probleme cu fiecare membru in parte. Marii ganditori ai UE au crezut ca este suficient sa creezi o legislatia comuna ca sa obtii o fratietate pe viata intre romani si nemti, englezi si francezi, italieni si spanioli. Lucrurile nu stau deloc asa: fiecare tara are identitate, cultura, obiceiuri si, nu in ultimul rand, bogatii naturale proprii. Chiar membre ale aceleiasi familii, tarile concureaza intre ele cel putin economic.
Este clar ce-i deranjeaza pe nemti: in structura UE, pe care oricum au acceptat-o cu greu, au aparut la masa niste sarantoci cum ar fi Romania sau Bulgaria. Pentru ca forta de munca este mai ieftina firmele, care nu sunt structuri de stat si nu sunt interesate decat de profit, vor sa se miste cum vor ele in acest spatiu economic.
Asta creeaza in schimb tensiune la varful structurilor europene. Sa zicem ca fiecare caz in parte este analizat si solutionat. Asta inseamna ca fiecare investitie trebuie aprobata, ceea ce este o prostie. In felul acesta, Europa nu va putea concura niciodata continentul american unde flexibilitatea este maxima.
Nemtii s-au suparat, dar si romanii trebuie sa se supere pentru ca UE nu vrea Ford la Craiova. Ce treaba are UE cu economia noastra? Are pentru ca aceasta caracatita greoaie, suprastatala, este un fel de Big Brother care vrea sa aprobe daca Ford trebuie produsa in Romania, daca palinca este ungureasca sau ardeleneasca, daca ciobanescul mioritic apartine romanilor, daca porcul poate fi taiat la gat sau daca gropile din cimitire au dimensiunea standard.
Ceva nu merge in UE si nu cred ca scandalurile se vor opri aici. Cazul Nokia este un precedent.