Iubiri pasionale. Carol al II-lea si Elena Magda L

Inainte de a vorbi de iubirea care i-a invaluit pana la moarte pe Carol al II-lea si Magda Lupescu, sunt necesare cateva precizari asupra arborelui genealogic al familiei regale, reprezentata de Casa de Hohenzollern-Sigmaringen.
Din casatoria regelui Ferdinand cu regina Maria, au rezultat sase copii. Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1961), Maria (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) si Mircea (1913-1916). Conform traditiei, primul baiat nascut a devenit regele Romaniei.
Carol al II-lea s-a nascut la 15 octombrie 1893, fiind cunoscut sub numele de Carol Caraiman. Dupa ce a renuntat pentru prima data la tron, in 1918, Carol a fugit cu Ioana Lambrino, la Odessa, in august 1919, abdicand pentru a doua oara. Ioana Maria Valentina Zizi Lambrino (1898-1953), a fost fiica unui general roman. Au avut un singur fiu, Mircea Gregor Carol Lambrino. Casatoria lor, indelung contestata, a fost anulata prin sentinta Tribunalului Ilfov, din 1919. Carol revine in tara la 10 martie 1921 si se casatoreste cu printesa Elena (1896-1982), care facea parte din casa regala a Greciei, fiica regelui Constantin. Au avut un singur fiu, pe Mihai, nascut in 1921, viitorul monarh al Romaniei.
Dar la orizont, a aparut o alta Elena – Elena Lupescu – si dupa patru ani si noua luni, la 30 decembrie 1925, regele naravas a renuntat pentru a treia oara la tron spre a o intalni la Paris. Carol si Elena au divortat in 1928.
Prin aceste renuntari la tron, regele a adus grave prejudicii imaginii monarhiei din Romania. Toata suflarea dorea stabilitate politica si o continuitate regala, normala si fireasca. Framantarile populatiei erau in crestere.
Dupa cinci ani petrecuti in exil, la 20 iunie 1927, Carol revine in Romania, unde este proclamat din nou rege, la 8 iunie 1930. In 1938, a scos in afara legii partidele politice, infiintand partidul unic, Frontul Renasterii Nationale. Ceva mai tarziu a acceptat ciopartirea Romaniei Mari, infaptuita cu truda de regele Ferdinand, tatal sau. Dupa o perioada de zece ani de controverse si masuri dictatoriale, la 6 septembrie 1940, va fi silit sa abdice si izgonit definitiv din tara. A semnat actul de renuntare la prerogativele sale, dar fara sa scrie cuvantul abdicare, sperand la o reintoarcere pe tron, a nu stiu cata oara – caz unic in istoria universala.
In timpul domniei lui Carol, influenta amantei lui s-a simtit din ce in ce mai mult la nivel politic. Ea a ordonat asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu si a altor 13 legionari, dezlantuind un lung sir de razbunari intr-o tara care avea nevoie de liniste.
Ghinionul intregii societati romanesti a fost acela ca in spatele regelui, Elena Lupescu a fost o adevarata eminenta cenusie, care a invartit pe degete o tara intreaga. Domina comportamentul regelui si ii controla deciziile. Legatura lor a scandalizat de multe ori clasa politica, dar si cancelariile straine, facand sa curga fluvii de cerneala despre tandemul lor politic si sentimental. Analistii vremii au ajuns la concluzia ca Elena Lupescu a fost singura partenera care a rezistat apetitului sexual al regelui, bolnav de priapism. Poporul era uimit de aceste interminabile plecari si reveniri ale regelui, fara ca cineva sa ia o atitudine ferma, asa cum s-ar fi intamplat in oricare tara din lume. In momentul parasirii palatului, luandu-si ramas bun de la toti supusii, Davidescu, unul dintre slujbasi, obisnuit cu acest circ de abdicari si reincoronari ale aceleiasi persoane, i-a spus regelui : Tot aici o sa va primesc la intoarcere.
Dupa septembrie 1940, Carol si Duduia, asa cum o alinta, au colindat Europa, Cuba, Mexicul si Brazilia, traseu impus de Elena care dorea sa cunoasca intreg universul. Bani erau din belsug. La 3 iulie 1947, iubitul i-a indeplinit si ultimul capriciu. S-au cununat la Rio de Janeiro, eveniment dupa care, iubita a obtinut mult visatul rang de Alteta Sa Regala, Printesa Elena de Romania. S-au stabilit apoi in Portugalia, la Estoril.
La 3 aprilie 1953, Carol, a murit in urma unui stop cardiac, la varsta de 60 de ani. La ceremonia funerara, Elena s-a aplecat asupra defunctului si a spus Adio, dragostea vietii mele. Cosciugul a fost depus mai intai in Panteonul Regal, de la Manastirea San Vicente si apoi mutat intr-o capela a cimitirului orasului Estoril.
Elena Lupescu a murit la 7 iulie 1977, la varsta de 78 de ani, la 24 de ani de la decesul lui Carol. Osemintele sale au fost asezate la picioarele regelui.
La 14 februarie 2003, ramasitele pamantesti ale celor doi au fost aduse in tara si inhumate langa Manastirea Curtea de Arges, la o distanta de 450 de metri unul de altul. A fost aleasa ziua de 14 februarie, deoarece atunci s-au cunoscut, in urma cu 78 de ani.
Elena Lupescu s-a nascut la 2 septembrie 1899, la Iasi, ca fiica a farmacistului evreu Nicolas Grumberg Wolf, care si-a schimbat numele in Nicolae Lupescu. Studiile le-a facut in Bucuresti, la Pitar Mos, o scoala de prestigiu in acele timpuri. Avea un corp plinut, pielea alba, ochi verzi si par roscat. Incet, incet a devenit o femeie indrazneata, dominatoare.
S-a cunoscut cu monarhul in ziua de 14 februarie 1925, la cinematograf, prin intermediul lui Posmantir, un fotograf de albume deocheate. Tanara cu parul rosu fusese casatorita cu un ofiter si a locuit o vreme la vila Carola din Sinaia, unde a avut o viata tumultuoasa, cu jocuri de noroc si aventuri diverse. In anumite dimineti, personalul manastirii de alaturi se inchina cu adanca piosenie pentru iertarea pacatelor ale celor ce ieseau din vila invecinata, cu mintea incetosata.
Primele intalniri au avut loc in casa colonelului Tautu si intr-un imobil din strada Mihai Ghica, pe care Carol i l-a cumparat iubitei. Toate ziarele vremii s-au inrosit cu aceste picanterii. Ziaristii o descriau pe metresa regala, folosind cele mai jignitoare formulari. Analistii vremii considerau ca toate deciziile dezastruoase ale regelui au fost inspirate de amanta. Ministrii i-au au cerut deseori s-o alunge dar el a ramas neinduplecat, ingenuncheat pe viata fata de Duduia.
Confirmandu-se faptul ca istoria este rotunda, redau, in continuare momentul abdicarii finale. Dupa ce a ordonat arestarea si asasinarea legionarilor, in frunte cu capeteniile lor, tara fiind intr-o continua fierbere, Carol a dispus inlocuirea premierului Gigurtu cu un ofiter energic, in persoana generalului Ion Antonescu. Pentru restabilirea linistii in tara, noul premier i-a cerut regelui sa abdice, in noaptea de 6/7 septembrie 1940. In strada multimea furioasa cerea plecarea urgenta a regelui detestat.
Duduia a inceput sa stranga in graba lucrurile cele mai de pret si sa le impacheteze. Bijuterii, bani, 41 de tablouri de valoare si aur. Intreg bagajul a incaput in 12 vagoane. Pe traseu, garzile nu au mai dat onorul. Gesticulau a lehamite. Urcarea in tren s-a facut in gara Baneasa. Pana la Lugoj trenul a mers fara incidente. Regele a fost avertizat ca legionarii il vor astepta la Timisoara si nu vor lasa sa plece garnitura mai departe daca Duduia nu va fi data jos, pentru a fi arestata, judecata si executata pentru toate relele facute in atatia ani.
Urmare a refuzului acestor cereri, la Timisoara ferestrele vagoanelor in miscare au fost pulverizate de armele automate ale celor plasati pe peron. Carol si Duduia s-au culcat pe jos, spre a nu fi atinsi de rafale.
Marele lor noroc a fost acela ca mecanicul de locomotiva nu a oprit trenul din motive care nu s-au aflat niciodata. Oricare ar fi facut-o in mijlocul acelor tornade de gloante.
La fel nu se va afla niciodata de ce trenul nu a fost deraiat, oprit la semnal sau dinamitat. Trecand peste aceste incredibile paradoxuri ale istoriei, cei doi calatori ingroziti au ajuns in final la Veliki Kikinda, pe teritoriul iugoslav. Geamurile distruse au fost inlocuite, trenul continuandu-si drumul spre Italia.
Pe parcursul anilor acelui exil fara intoarcere, despre care am mai vorbit, la fiecare 14 februarie cei doi amorezi si-au serbat ziua cand s-au cunoscut in 1925, la cinematograful Fundatiei Culturale Regale, unde rula filmul Nibelungii.
In incheiere citez un fragment din insemnarile fostului monarh, facute la 14 februarie 1943, la sosirea in Mexic: Pentru Duduia si mine este o mare zi. E aniversarea impreunarii noastre. Au trecut 18 ani de la acea zi fericita care a schimbat tot cursul vietii mele.
Cred ca putine perechi au putut mentine o dragoste atat de constanta in decursul atator ani.
Am trecut impreuna prin asa de multe, am avut zile bune, dar mai ales dureroase si grele de indurat. Dragostea noastra le-a infruntat pe toate si iata-ne in acest Mexico primitor, unde ea este singurul meu sprijin, singura fiinta pe care pot sa ma bizui cu dragoste si incredere. Din punct de vedere social, desi nu ne-am putut casatori inca, situatia s-a schimbat radical, ea este, de fapt considerata nevasta mea.
Suntem legati pentru vecie, nimica nu ne va desparti.
*
Dupa cum am precizat pe parcursul textului, la 3 iulie 1947, cei doi s-au casatorit oficial in Brazilia. Iubirea lor pasionala a avut mult mai multe exprimari ce pot umple o carte. Am ales atat cat s-a putut, numai o parte a esentei.
Pe langa toate relele pentru care a fost acuzat acest rege, nu trebuie totusi uitat faptul ca Romania a atins intre 1937-1938 cel mai inalt prag de dezvoltare economica, nivel ce a facut ca la Paris, leul sa devina valuta forte. Doar pentru putin timp…