La 22 mai 2002 o veste trista a facut inconjurul lumii. Irinel Liciu, o fosta mare balerina s-a sinucis cu o supradoza de somnifere, la cateva ore dupa ce sotul ei, marele poet Stefan Augustin Doinas incetase din viata din cauza unui stop cardiac. Fusesera nedespartiti timp de 42 de ani. Ea avea 74 de ani si el 80. Pentru a intelege viata celor doi, voi enumera cateva repere biografice.
Scriitorul Stefan Augustin Doinas, pe numele sau adevarat Stefan Popa, s-a nascut la 26 aprilie 1922, in comuna Santana, din judetul Arad, ca fiu al Floritei si al lui Augustin Popa. A urmat cursurile Liceului Moise Nicoara din Arad, unde l-a avut ca profesor de limba si literatura romana pe Alecu Constantinescu, tatal dramaturgului Paul Everac.
In toamna anului 1941 a plecat la Sibiu, unde se refugiase Universitatea clujana, in urma cedarii Ardealului de Nord catre Ungaria. Dupa trei ani petrecuti la Facultatea de Medicina, in plin razboi, renunta la studiile medicale si intreprinde alte studii, umanistice, la Facultatea de Litere si Filosofie, al carei licentiat devine. A avut profesori de mare prestigiu, precum Lucian Blaga, Liviu Rusu si D.D. Rosca. S-a intors in satul natal ca profesor si mai tarziu a fost transferat la Halmagiu si Gurahont. In 1955, a renuntat la invatamant si s-a stabilit in Bucuresti. Radu Stanca l-a angajat la revista Teatru. Intamplarea a facut sa gaseasca o camera de locuit tocmai la varul lui Irinel Liciu. Ea era deja o stea a baletului romanesc, prim-balerina, premiata cu multe distinctii.
La 3 februarie 1957, Stefan Augustin Doinas a fost arestat si condamnat la un an de inchisoare pentru omisiune de denunt. Prezent la redactia revistei Teatru, dupa inabusirea miscarilor revolutionare din Ungaria, din noiembrie 1956, Marcel Petrisor unul dintre amici, i-a invitat pe toti cei prezenti in Piata Universitatii pentru un miting anticomunist. El nu a denuntat aceasta invitatie.
A fost eliberat la 5 februarie 1958 si la 8 aprilie s-a casatorit cu Irinel Liciu.
O perioada a cautat sa traiasca din publicistica, fiind refuzat la orice tentativa de angajare, datorita cazierului. In 1963, George Ivascu l-a luat protectia sa, la revista Lumea. In 1964, debuteaza cu volumul Cartea mareelor. Din 1969, incepe sa activeze la revista Secolul XX, al carei redactor-sef va deveni mai tarziu. Publica numeroase carti de poezie, de critica literara si traduce din operele unor scriitori. Alte volume au vazut lumina tiparului intre 1966 si 1989. Omul si compasul, Alfabet poetic, Foamea de unu, Lampa lui Aladin si multe altele. Pe langa Faust de Goethe, a tradus operÂeÂle lui Mallarme, Paul Valery, Giovanni Papini si altii.
In anul 1992, Stefan Augustin Doinas a devenit membru al Academiei Rom ane si senator in Parlament. In 2001, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Aurel Vlaicu din Arad. A murit un an mai tarziu, la 25 mai 2002, in urma unui stop cardiac.
Silvia Irinel Liciu, pe numele sau adevarat Silvia Lia Voicu, s-a nascut in anul 1928, la Cluj. A fost de timpuriu pasionata de balet si a dansat primul ei rol in 1948.
Profesoara, i-a fost chiar matusa sa, de la care a imprumutat si numele de Liciu. Se stie ca la Cluj a existat o puternica scoala de balet, care continua si in prezent. Irinel Liciu s-a perfectionat la Moscova si Leningrad. Intre 1950 si 1970 a fost prim-solista a baletului Operei Romane din Bucuresti, si a fost recompensata pentru activitatea sa cu titlul de Laureata a Premiului de Stat. Dupa fiecare spectacol primea cosuri intregi cu flori si in culise era asteptata de fetele lui Gheorghiu-Dej, Lica si Tanti, care doreau sa o aiba ca prietena.
A sustinut spectacole in Franta, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia si Rusia. Prestatiile din Lacul Lebedelor si Romeo si Julieta au fost cele mai bine primite de critici. Pana in 1965 a fost partenera lui Gabriel Popescu, cel mai mare balerin pe care l-a dat scena romaneasca. Irinel Liciu a decis sa paraseasca scena in momentul cand Gabriel a fugit in Franta. Ultima oara, marea balerina a dansat la 12 februarie 1970, in Faust, acelasi rol cu care debutase. Apoi nu a mai calcat pragul cladirii Operei, nici macar ca spectatoare. Renuntase la balet datorita nu numai repertoriului de slaba calitate, ci si lipsei de pe scena a adevaratelor talente, stabilite in strainatate.
Dupa moartea ilustrului cuplu, cronicarul Ana-Maria Luca a consemnat o serie de repere dintre care incerc sa selectez cateva.
Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu s-au casatorit in urma unei dragoste imense. Dupa arestarea lui Stefan, Irinel Liciu a facut mai multe interventii in favoarea sa pe langa demnitarii comunisti pe care-i cunoscuse cu ocazia spectacolelor sale si al caror snobism era flatat de atentia ce li se acorda. Lunile treceau si conditiile din inchisorile politice erau cumplite. In final, a cerut o audienta la Constanta Craciun, sefa Consiliului de Cultura, ceva similar cu Ministerul Culturii, institutie care pe atunci nu exista. S-a ales cu promisiuni si amanari pana cand a trecut anul de condamnare, asa incat pedeapsa a fost executata in totalitate.
Dupa iesirea lui Stefan din inchisoare s-au casatorit. Din acea clipa pana cand au trecut in lumea umbrelor, povestea vietii lor a traversat 42 de ani fericiti, in apartamentul din bulevardul Bratianu, numarul 35, din Bucuresti. Stateau mai mult retrasi, departe de ochii vecinilor. Au calatorit in Europa, Canada si an S.U.A. Erau inzestrati cu o rabdare imensa si reciproca. Ani in sir, Irinel l-a asistat pe Doinas in activitatea lui de traducator. Cand a terminat de tradus Faust, efortul acestuia a fost rasplatit din plin. A fost chemat in Germania, unde i s-a inmanat premiul Goethe.
Toate cartile pe care le-a scris au reprezentat truda lui din fiecare noapte. Doinas era un om cu o mare putere de intelegere iar Irinel avea o inteligenta intuitiva si ascutita.
Dupa ultima sa aniversare din 26 aprilie 2002, Doinas s-a simtit din ce in ce mai rau, starea sanatatii lui a devenit tot mai precara si drept urmare s-a internat de mai multe ori in spital. Mergea tot mai greu, inima ii obosise. Mai avea de trait o luna de zile.
Inconjurata de prieteni care incercau s-o incurajeze, Irinel Liciu i-a avertizat ca daca i se intampla ceva lui Stefan, ea se omoara.
Asa s-a si intamplat. La 25 mai 2002, Stefan Augustin Doinas a plecat intr-o lume mai buna. Cu cinci zile mai inainte suferise o operatie pe esofag, unde avea cancer.
Irinel Liciu, conform avertizarilor anterioare, a luat o supradoza de somnifere. Langa cutia de medicamente s-a gasit un bilet de adio. “Domnul meu si Dumnezeul meu, iarta-ma! Doinas, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.
Pentru final am ales patru strofe reprezentative din poezia Astazi ne despartim, scrisa de Augustin Doinas intr-un moment de tristete: “Astazi nu mai cantam, nu mai zambim / stand la inceput de anotimp fermecat / astazi ne despartim / cum s-au despartit apele de uscat…Nu peste mult tu vei fi azurul din mari / eu voi fi pamantul cu toate pacatele./ Pasari mari te vor cauta prin zari / ducand in gusa mireasma, bucatele./ Oamenii vor crede ca suntem dusmani / intre noi, lumea va sta nemiscata / ca o padure de sute de ani / plina de fiare cu blana vargata…/ Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant / eu voi fi soarele negru, pamantul./ Nu peste mult are sa bata vant./ Nu peste mult are sa bata vantul.”
Poezia Don Juan in delir, din care am selectat un fragmen,, reflecta atat pesimismul autorului, cat si largul sau evantai de abordare a problemelor inerente si imprevizibile ce pot interveni in viata unui om : “O, de-as ajunge sa adorm odata / Ma doare ochiul de minuni si fum./ Vreau sa se- ntoarca toate si sa bata, / sa salte inimile vechi din drum./ Lasati-ma ! De ce ma luati pe sus?/ Vreau sa raman aici, intre veÂcini./ I-atat de galben cerul spre apus / si prabusit cu clopote pe crini./ Tu cine esti, care-ai pierdut cadenta ? / Nu mai cunosc pe nimeni, nu mai stiu / O, cat de mult va voi iubi absenta,/ femei ce-mi faceti cerul mai pustiu !/ Lasati-ma sa stau ! Nu vreau nimic / decat sa zac la usa piramidei,/ in unghiu-acesta racoros si mic,/ Cine ma striga din desert ? Deschide-i !/ si tu te duci ? O, mai ramai, iubito / cuprinde-ma, si stai, si mai ramai / Dar umbra ta de fum de ce-ai grabit-o ? / Da-mi fumul tau, si fa-mi-l capatai.
