Un pas cu dreptul, restul cu stangul, cam asta ar fi parcursul lui Canadiens din Montral in seria de 4 victorii din 7 meciuri pe care o disputa in prezent cu echipa Flyers din Philadelphia in sferturile de finala ale Cupei Stanley.
In primul meci, jucat marti 24 aprilie, Tricolorii din Montral au castigat in fata unui public entuziast in prelungiri cu 4-3. Era pasul cu dreptul.
Dupa doua zile in fata aceluiasi public, la fel de entuziast, au pierdut cu 4-2. Un pas cu stangul. Iar pe 28 aprilie, a urmat al doilea: la Philadelphia, unde Canadiens a plecat hotarat sa rastoarne muntii, rezultatul meciului a fost din nou deceptionant. Echipa montrealeza, singura echipa din Canada ramasa in cursa pentru cucerirea Cupei Stanley, a pierdut din nou, de asta data cu 3-2. In nici o saptamana, Canadiens a trecut din pozitia de mare favorita in cea de outsider. Sa nu panicam! a fost cuvantul de ordine in vestiar inaintea celui de al patrulea meci.
Si a trecut si acesta: 4-2 pentru Flyers…
Iata ce s-a petrecut in primul meci: Flyers a condus cu 2-0 si apoi, de la inceputul reprizei a treia, cu 3-2 pana in ultimele 30 de secunde ale meciului. Atunci Kovalev – Artistul – a reusit golul egalizator, iar in prelungiri, dupa un forcing de echipa prelungit, Kostopoulos a obtinut golul victoriei. Flyers trasese la poarta de 33 de ori, iar Canadiens, de 34. O singura umbra in acest tablou: Price luase trei goluri parabile.
Optimismul analistilor gasea insa destule motive de exultare: Echipa are caracter si valoare, a castigat chiar daca Price nu a fost tocmai bun, marii jucatori (adica Artistul) se impun atunci cand conteaza cel mai mult… etc. etc.
In al doilea meci, valoarea, caracterul, marii jucatori si cu atat mai putin Price n-au mai avut castig de cauza. Canadiens a ratat ocazii urise, a lovit si barele portii de vreo trei ori, dar degeaba. Sau aproape degeaba. Fiindca de inscris, a inscris, dar n-a mai reusit sa egaleze. Price, prezumtivul urmas al lui Patrick Roy si Martin Brodeur, cei mai buni portari din istoria Ligii Nationale, incasase 4 goluri din 23 de tiruri trimise spre el. Goluri, de asemenea, parabile. Flyers fusese dominata la mai toate capitolele, minus portarul si inca unul, foarte important : jocul in avantaj numeric (punctul forte al lui Canadiens din sezonul preliminar) care era acum dezordonat si fara punch.
Jucatorii au ratat prea mult a spus antrenorul, iar Price a facut un meci slab. Dar isi va reveni cu siguranta in meciul al treilea, a adaugat el. Price are stofa de mare portar, au spus analistii, e un castigator…
In meciul al treilea, castigatorul a jucat doua reprise pe care le-a pierdut. Din 12 tiruri a primit 3 goluri. Cu foarte multa generozitate fata de adversar.
A fost inlocuit in repriza a treia cu portarul de rezerva Halak care, cu exceptia a doua suturi, nu a avut ce apara caci meciul se disputa in sens unic, spre poarta lui Flyers. Koivu et co incercau cu disperare sa revina in meci de la 3-0, unde-i lasase Price. Ratari in serie, Martin Biron, portarul lui Flyers, apara tot si parea supraom. Au reusit totusi sa inscrie de doua ori in timpul unui avantaj numeric de 5 minute, dar nu era destul.
A urmat meciul al patrulea. In poarta, Halak, si mai “verde” in serii decat Price. Halak a tinut totusi echipa in meci mai bine de o repriza fara sa primeasca gol. Dar a urmat inevitabilul: 1-0 (parabil), 2-0. Si suturi (multe) pe langa poarta sau slabe care-l faceau pe Biron sa apara formidabil, o egalare tardiva, o penalizare a lui Bgin si apoi Flyers, 4-2 in meci, si 3-1 in serie. Sa fie oare meciul urmator si ultimul?
La cateva saptamani de la trimiterea lui Cristobal Huet la Washington, unde acesta a devenit unul dintre liderii echipei, cum era si la Montral, se vad mai clar marile riscuri pe care si le-au asumat conducatorii echipei montrealeze. Nu numai sa-si priveze jucatorii de experienta si aplombul unui portar valoros si constant, nu doar sa faca dificila ascensiunea echipei in fazele superioare ale Cupei Stanley, ci si sa arda doi portari foarte tineri si talentati, prin trimiterea lor pripita in groapa cu lei a celor mari. Mai ales cand echipa nu are forta de soc si nu poate sa marcheze.
Figura copilareasca, devastata de amaraciune, a tanarului Price, dupa ce a fost schimbat cu Halak, spunea totul. La 20 de ani, baiatul acesta, adulat fara masura, si incarcat apoi cu povara unei responsabilitati prea grele, risca sa-si piarda increderea in sine pentru cine stie cat timp. Jose Thodore, un alt fost portar vedeta din istoria echipei Canadiens, a avut nevoie de trei ani si de alte ceruri deasupra lui ca sa si-o recapete. Sa speram, inaintea celui de al cincilea meci cu Flyers, ca Price va fi mai prompt.
