Ma plimb pe prelungirea Vitan Barzesti – actuala Iriceanu Ion, in muncitorescul cartier Berceni, una din cele mai obisnuite strazi ale Bucurestiului. Va povestesc ce vad: Banca Millenium, BRD, Alpha Bank, toate lipite una de alta. Urmeaza o casa de schimb valutar si imediat o casa de amanet. Vine un butic cu de toate. Imediat o noua banca: Emporiki Bank si, spate in spate, un BCR, Banca Romaneasca, Western Union. Vine un cazinou la rand, se numeste Max Bet, cu jocuri de lumini la intrare. Poate credeti ca exagerez, dar adevar va spun. Pe o lungime de jumatate de kilometru se insira cel putin 20 de sedii de banci – unele chiar se repeta de doua ori -, 6 case de amanet si schimb valutar, doua asa-zise cazinouri si vreo 5 magazine ale firmelor de telefonie mobila.
Am zis ca este o intamplare, dar am verificat si pe alte bulevarde banale. Acelasi peisaj: banci cu zecile, amaneturi, telefoane celulare. Intamplator, am trecut prin Manhattan, centrul financiar al planetei, cu doar cateva saptamani in urma. Nici vorba de atatea banci, evident fara case de schimb, niciun cazinou.
Sa fie Romania o tara in care populatia cartierelor cu aspect jalnic isi plaseaza banii la banci, joaca la ruleta si-si schimba telefoanele mobile in fiecare zi ? Mi-am facut curaj sa schimb niste dolari canadieni. La prima casa de schimb un arab sta pe un scaunel in fata gheretei unde naduseste la ghiseu o blonda. Citesc tabla cursurilor valutare. Pare OK cursul, dar, precaut, citesc si mai jos. Incepe un text lung, cu bla-bla-uri care nu te ajuta cu nicio informatie, dar pe la mijloc scrie ca la cumparare comisionul este de 9 procente. Nu scrie 9%, ci 9 procente. Recunosc vechea smecherie a patronilor de case de schimb de acum 10 ani. Era sa ma frig o data. Nimic nu s-a schimbat. Daca nu esti atent, le dai valuta si-ti dau lei cu comision de 9%. Daca faci scandal, iti spun ca ai facut tranzactia si erai avizat de comision prin placuta de la intrare. Am patit-o la Constanta, pe vremuri. Credeam ca au renuntat la asemenea grosolanii. Nici gand.
Ies de la ghereta, spre dezamagirea arabului de la intrare, care se pregatea sa jubileze c-a mai pacalit un papagal. Zic sa nu-mi complic existenta cu aceste gherete-case de schimb si intru, decis, la BRD. Da, ei primesc dolari canadieni, iar cursul este bun si nu exista comision. Din pacate, nu pot sa schimb pentru ca am nevoie de buletin sau pasaport. Buletin n-am, iar cu pasaport nu umblu la mine. Le dau carnetul de conducere din Quebec, dar n-am succes. Intru la usa urmatoare, la Alpha Bank. Intreb daca pot schimba niste dolari, iar doamna din fata imi raspunde ca primesc valuta, dar nu au lei. Ii spun ca nu vreau sa schimb decat 100 de dolari. Zice ca nu are lei. Raman masca. Cum poate o banca cu sediu din marmura sa nu aiba 235 de lei noi? Femeia, foarte politicoasa, se ofera sa-mi arate sertarul de cash.
Ma intorc acasa, imi iau pasaportul si revin la BRD unde au bani destui. Schimbul se realizeaza, nu inainte ca prima pagina de la pasaport sa fie trasa la copiator. Operatiunea dureaza cam 6-7 minute, pentru ca la aparat era coada.
Probabil de aceea sunt atatea banci pe metrul patrat. Unele nu au bani, altora nu le merge copiatorul. Iar daca-ti rezolvi problema, intri alaturi la “pacanele” si-ti incerci mana.
Asta am vazut eu pe o oarecare strada din Berceni.
