In vacanta asta am fost in Romania, dupa sapte ani de absenta. Am plecat cu copiii, care nu si-au revazut pamantul natal de cand erau mici, iar acum sunt elevi la secondaire. Erau atat de emotionati incat au invatat de pe youtube imnul national al Romaniei. Revederea cu cei dragi a fost pe masura asteptarilor; toti s-au minunat cat de mari si frumosi suntem, iar noi ne-am minunat cat de mult s-au schimbat toate.
Bucurestiul e in plina transformare, insa, poate si din cauza lucrarilor incepute peste tot, circulatia e un infern. Aglomeratie, blocaje, caldura, praf, nervi. Mi s-a intamplat sa chem un taxi si sa-l astept mult si bine in strada – nici n-a venit, nici nu ne-a anuntat nimeni nimic. De altfel, nici daca gasesti un taxi liber pe strada, soferul nu te ia oricum; depinde de cat de lung este traseul si de ce bani ii ies.
In rest, tinerii stau la terase, adultii stau la terase, batranii se plimba pe langa terase si, practic, nu ai viata sociala daca nu esti afiliat la o terasa. Pe langa fotbal, bautura si fumatul sunt si ele sporturi nationale. Se injura mult si urat. Este cumplit sa vezi o duduie machiata si aranjata – ca sa nu fiu rea, sa zic… dupa gustul ei – care injura ca un birjar cand vorbeste cu iubitul la celular.
Esti cool daca ai masina noua si toale de firma. Nu conteaza ce simti, nu conteaza la ce aspiri: BANUL este stapinul – terenul mostenit de la bunici, casa pe care o construiesti si numarul de euro pe care ii produci pe luna sau la un contract in strainatate. Parerea mea e ca situatia este disperata in Romania, din punct de vedere moral. Am revenit in Canada bolnava si obosita. Cred ca este inutil sa va mai spun ca, de cand ne-am intors, copiii mei n-au mai fredonat imnul. (Elena S. – Montreal)
Piperat, dar aglomerat
Ca in fiecare vara, am plecat sa-mi vizitez parintii in Romania, la Dej. De la an la an, mi se pare ca oamenii o duc mai bine, materialiceste vorbind – se construieste, sunt mai multe perspective de angajare, multi lucreaza prin Europa. Am vizitat Brasovul, care este minunat, plin de pitoresc. Am urcat la Moeciu si am gustat branza in cetina, de care mi-era dor. Scumpa, e drept, dar a meritat. Si cazarea era piperata, insa, in ciuda preturilor, statiunea era foarte aglomerata.
Este ciudat ca eu, care veneam din Canada, consideram preturile exagerat de mari – chiar inaccesibile, la Poiana Brasov, de exemplu – in timp ce atatia romani considera ca e ok si vin la munte, unii chiar week-end de week-end. De fapt, calitatea serviciilor primite e cea care ne-a facut sa ne deranjeze preturile, mai ales in restaurante.
Pot sa adaug la enigmele Romaniei starea de nemultumire si de iritare permanenta a oamenilor, desi este evident ca lucrurile se indreapta spre bine. Sunt romanii mult mai ambitiosi sau mai lacomi decat canadienii? Ori poate m-am schimbat eu si am acum alta optica – ma tot intreb de cand m-am intors. (Felicia C. – Montreal)
Bere sau marijuana? Nu am avut decat o saptamana de vacanta in perioada de vara, asa ca am plecat cateva zile spre Toronto si Niagara. Ar fi fost minunat, daca nu ar fi plouat tot timpul. Cazarea a fost buna la hotel, iar cu mancarea ne-am descurcat – mai putin cu berea, care este cam scumpa la vedere, se vinde in magazine speciale. In prima zi, am cautat destul de mult magazinul cu pricina si, culmea, l-am gasit inchis, fiindca era sarbatoare. Mi se pare aberant, ceream doar o bere rece, nu o marijuana. In fine, iata un motiv sa ma bucur ca nu am emigrat pe partea engleza.
Fiica-mea a fost incantata la Marineland. Si pentru noi a fost o experienta de neuitat, mai ales ca ne-a plouat in continuu. Pretul pe familie este destul de accesibil si poti petrece acolo fara probleme o zi intreaga, printre acvariile cu mamifere marine sau tarcurile cu diverse animale, la spectacolele cu delfini si foci sau chiar in parcul de distractii.
In singura zi cu soare am vizitat cascada, asa ca oricum ne-am udat, cand am intrat sub ea cu vaporasul. A fost frumos – am avut si sansa ca am prins focurile de artificii pentru Ziua Statelor Unite. Ca oras, Toronto ni s-a parut foarte american. Autostrazile impecabile, felicitari. De prisos sa va spun ca, de cum am gasit prima groapa, am stiut ca intru in Quebec (in schimb, aici am gasit berea la colt). A fost un mic concediu de familie, cu buget limitat de timp si de bani, dar speram sa avem ceva mai interesant la anul. (Teodor M. – Montreal)
Tratat ca un rege
Desi in fiecare an merg in Romania, anul acesta am ales Sudul, cum se zice pe-aici. Oboseala, stresul, lunga iarna friguroasa m-au determinat sa ma gandesc un pic si la mine. A meritat. O saptamana de vis – caldura, soare, plaja, sport, mancare buna, bautura la discretie, buna dispozitie, o amabilitate extraordinara. Am avut de ales intre zeci de activitati de timp liber, excursii interesante si, in primul rand, am avut senzatia ca fac ce vreau si ca sunt tratat ca un rege. De obicei, plecam la rude in tara si veneam inapoi mai obosit, mai iritat si lefter.
Poate ca, din cand in cand, noi, cei care tragem aici zi si noapte, ar trebui sa ne oferim macar o saptamana de vacanta adevarata, din cele doua pe care ni le dau patronii. Sunt de 5 ani aici si pana acum am considerat ca trebuie sa merg in Romania sa-mi vad parintii, sa-i sprijin cu ce pot, sa simta ca nu sunt abandonati, chiar daca am ales sa traiesc la mii de kilometri de ei. De data aceasta, am hotarat ca e timpul sa vina ei aici, sa ne viziteze (ceea ce se va si intampla acum, in toamna), asa ca am reusit sa descopar in sfarsit marile albastre despre care auzisem atatea de la cei din jur. (Nicolae P. – Longueuil)
