Uzinele Dacia isi vor intrerupe productia intre 20 noiembrie si 7 decembrie, dupa ce au mai avut inca 4 zile de pauza. Vanzarile interne au scazut cu 22% fata de anul trecut, iar comenzile la export se diminueaza. La Ford, deja 1.000 de muncitori sunt in somaj tehnic, desi ei deocamdata fac doar piese. Combinatul siderurgic de la Hunedoara, patronat de colosul ArcelorMittal, isi opreste furnalele timp de doua luni, pentru prima oara dupa 80 de ani de functionare fara intrerupere. Urmeaza concedieri de la 1 ianuarie. In sfarsit, industria textila din Romania va primi o grea lovitura in 2009. Comenzile in lohn (sistemul prin care fabricile primesc din exterior materiale si pun la bataie doar mana de lucru) se vor reduce drastic, pentru ca multe contracte traditionale nu se vor prelungi. Se preconizeaza ca 20% din cei 318.000 de muncitori implicati in aceasta industrie vor ramane fara slujbe.
Sunt doar cateva exemple din pretul pe care companiile exportatoare din Romania trebuie sa-l plateasca recesiunii mondiale.
Diminuarea productiei inseamna automat reducerea cheltuielilor. Si cum altfel, decat prin concedieri. Urmeaza 2009, cu o explozie a somajului, dupa ce, paradoxal, 2008 a fost anul cu cea mai mica rata a somajului din ultimii 17 ani (aproximativ 4%). Aceasta cifra potolita nu este neaparat rezultatul performantelor economice, si nicidecum al politicilor destepte ale Guvernului de la Bucuresti. El se explica simplu prin cele doua milioane de romani care au plecat sa lucreze in strainatate.
Politicienii aflati in campanie electorala in afara tarii incearca sa-i convinga pe capsunarii din Spania sau pe zidarii din Italia sa vina acasa, unde au locuri de munca berechet si salarii de te sperii. Mircea Geoana, prostanacul, pluseaza si vrea sa ofere 25.000 de euro pe fiecare cap de roman intors acasa.
Oamenii au innebunit! Economia romaneasca a luat avant tocmai pe baza consumului intern. Adica pe cererea mare de produse. Cerere mare, pentru ca sunt bani. Banii trimisi de romanii din afara tarii. Aproape 6 miliarde de dolari pe an. Suma care a echilibrat si balanta de cont curent a tarii. Cu alte cuvinte, capsunarii si zidarii tin in spate, prin banii trimisi, nu doar familiile lor, ci si tara. Si atunci iti vine sa-l intrebi pe Geoana, “de ce vrei sa-i aduci, frate, inapoi?”. Sa ingroase randurile somerilor?
Nici in Europa Occidentala mana de lucru nu mai este la mare cautare. Recesiunea a aruncat deja 100.000 de muncitori romani din Spania in somaj. Ei raman acolo deocamdata, pentru ca incaseaza 700 de euro, ca ajutor de somaj. Doar 6 luni. Dupa care trebuie sa se decida daca vin acasa sau cauta alte locuri de munca. Geoana si alti lunatici n-au citit prognozele pietei de munca interne pe anul viitor si persevereaza, bezmetici, in ideea “acasa e mai bine”.
Acasa nu este mai bine. Daca, prin absurd, cele doua milioane de romani s-ar intoarce, la indemnurile inconstiente ale politicienilor, o mare parte dintre acestia vor ingrosa randurile somerilor, iar Mugur Isarescu n-ar mai fi eroul calare pe miliardele de dolari ale rezervei de stat. Fara miliardele imigrantilor, nici berea, nici ciorapii, nici caramizile, nici masinile nu s-ar mai vinde ca pana acum. Adio crestere economica!
Daca ar fi mai destepti politicienii, ar lasa-o moale cu venitul acasa. E mai bine pentru tara si mult mai bine pentru fiecare roman care lucreaza afara. Fie painea cat de rea, tot mai bine-n Spania!
