Canada, noua Elvetie?

In ianuarie 1995, Wall Street Journal publica un editorial intitulat “Canada falimentara?” In el, Canada era avertizata ca flirteaza cu ruina economica (de tipul crizei monedei mexicane), din cauza cheltuielilor extravagante, a deficitelor cronice si a lipsei de coordonare a politicilor fiscale si monetare. Articolul a contribuit la o sustinere mai ferma a actiunilor economice de catre clasa politica si de Banca Centrala a Canadei.

14 ani mai tarziu, in plina recesiune, este incurajator sa vedem ca progresele Canadei au fost remarcate, de aceasta data de catre o alta publicatie americana. In editia News­week din 17 februarie, ziaristul Fareed Zakaria lauda, in paginile de externe, virtutile Canadei. El incepe cu o comparatie a sistemului bancar, in care mentioneaza ca, spre deosebire de Statele Unite, unde mai multe zeci de banci au avut probleme in ultimul an, in Canada nu s-a inregistrat niciun faliment.

De ce sistemul nostru bancar pare mai sanatos? Zakaria arata ca bancile americane au o rata de indatorare de 26 la 1, in vreme ce, in Canada, aceasta este de 18 la 1. Bancile europene – tineti-va rasuflarea – au o rata de indatorare de 61 la 1. Cifra din Europa explica de ce Royal Bank of Scotland tocmai a pierdut incredibila suma de 50 de miliarde de dolari, in 2008.

Pe de alta parte, in contrast cu tara sa, Zakaria noteaza ca sistemul public de pensii din Canada este intr-o pozitie mai sigura. In Statele Unite, veniturile din contributiile pentru pensii sunt incluse in bugetul global, din care guvernul federal face cheltuielile anuale; la noi, ele sunt pastrate si administrate separat, tinandu-se seama de proiectia pensiilor ce trebuie platite in viitor. Aceasta diferenta e fundamentala: guvernul american este amenintat de responsabilitatea platii pensiilor, pe cand, in varianta canadiana, fondurile sunt asigurate.

Sunt destule aspecte in analiza din Newsweek pe marginea carora s-ar putea discuta; dar laudele lui Zakaria nu ar trebui sa ne faca sa nu mai vedem necesitatea unor politici ferme care asteapta inca sa fie implementate. De exemplu, Zakaria priveste la vecinul sau din nord si vede o tara care cheltuie doar 9,7% din PIB pe Sanatate, oferind un regim universal cetatenilor sai; SUA cheltuie 15,2% din PIB si nu ofera asta.

Zakaria catalogheaza sistemul nostru de Sanatate ca fiind “ieftin”. De fapt, vrea sa spuna “ieftin si prost”. A cheltui mai putin nu inseamna intotdeauna a cheltui mai inteligent. Poti amana schimbatul uleiului sau diverse reparatii la masina, dar, mai tarziu, costul inlocuirii motorului va arata ca, de fapt, “te-ai scumpit la tarate”.

Realitatea este ca ambele sisteme au defectele lor si ca niciunul nu este “universal”. In Canada, pacalim “regimul universal”, fortand pacientii sa intre pe liste de asteptare, unde continua sa sufere si, in unele cazuri, chiar mor. In plus, pacalim medicii, platindu-i mai prost pentru timpul si competentele lor. Si SUA, si Canada ar putea invata de la Europa, unde fiecare tara are o combinatie mai buna de privat si public in domeniul Sanatatii si unde pacientii au, ca rezultat, un acces mai bun la servicii medicale.

Un alt aspect al articolului lui Zakaria asupra caruia merita sa ne oprim este lauda pietei noastre imobiliare. El noteaza, corect, ca in Canada piata imobiliara are mai putin recul pentru ca impozitul ipotecar nu este deductibil, asa cum e in Statele Unite. Acest lucru, ca si amagirea dobanzilor extrem de mici pe o perioada limitata (situate sensibil sub rata de referinta), a tentat prea multi americani sa-si ia case pe care, in realitate, nu si le permiteau. Dar am avut si aici tentatii similare, gratie organismului guvernamental Canada Mortgage and Housing Corporation, care incepuse sa aprobe ipoteci pe 40 de ani, inainte ca guvernul conservator sa opreasca aceasta practica.

In ceea ce priveste bula imobiliara, nu e cazul inca sa desfacem sampania, cel putin nu in anumite regiuni. Robert Shiller, economistul american care se ocupa de Indicele Shi­ller al pretului caselor si care a prezis criza imobiliara din SUA cu mult inainte ca ea sa se intample, a fost intrebat anul trecut ce crede despre piata imobiliara canadiana. El a specificat ca, pe ansamblu, aceasta nu e atat de artificial umflata cum este cea americana. Dar Shiller a aratat totusi ca Vancouver si Calgary au multe similiaritati cu modelul american care a condus la criza.

Lasand la o parte argumentele de tipul acesta, ca si ingrijorarea mea ca deficitele guvernelor federal si provincial vor afecta resursele bugetare, Zakaria are dreptate sa semnaleze politicile judicioase puse in practica in Canada de la ultimul moment cand o publicatie americana a catadicsit sa priveasca spre nord.

Poate ca, intr-o zi, Canada va fi privita ca o versiune nord-americana a Elvetiei: conservatoare, civilizata, prudenta si stabila. Cand alte natiuni se confrunta cu probleme economice grave, astfel de caracteristici sunt absolut dezirabile.

Ultimele articole

Articole similare