O noua specie de femei bantuie Romania: pitipoanca. Acest “model” are varste variate: este eleva, studenta, trecuta de prima tinerete sau chiar mama. Se imbraca tipator, are un limbaj “colorat” si, datorita acestor “calitati”, vrea sa fie “remarcata de societate” cu orice pret.
Cu vreo cativa ani in urma, in peisajul multicolor al Internetului, pe website-urile de “socializare”, apareau primele poze cu fete, mai mult sau mai putin frumoase, dar ale caror elemente comune erau unghiile false, cat mai lungi, extensiile de par, bronzul obtinut dupa lungi si dese sedinte la solar, machiajul in exces, abuzul de aur pe trup si sclipiciul din belsug afisat in vestimentatia stramta, tipatoare, uneori aproape inexistenta.
Azi, se pare ca acest fenomen a luat o atat de mare amploare, incat pitipoanca a devenit o specie arhicunoscuta pe strazi, in scoli si facultati, in mall-uri, la televizor si in presa scrisa. Asadar, daca esti o tanara ce nu afiseaza pe Internet o poza realizata prin discotecile de ultima moda din marile orase (sau de la mare), in care nu etalezi o fusta minuscula si o bluza mulata, aproape ca nu mai contezi in lumea virtuala si autentica a Romaniei. Ca sa nu mai amintesc de miile de poze in care pitipoancele, de buna voie si nefotate de nimeni, se arata goale prin bai sau lungite pe podele, in pozitii din ce in ce mai ingenioase si contorsionate. Pozele nud nu mai sunt o rusine, iar vestimentatia sumara si limbajul strident au devenit o adevarata emblema “piti”.
Cultura si gramatica nu par a face parte din preocuparile acestor femei. Normal, imbracamintea provocatoare, accesoriile “de firma”, lentilele de contact, genele false si tocurile exagerate le ocupa tot timpul. Astfel ca nu mare iti este mirarea cand, in dreptul pozelor lor, posteaza comentarii de genul: “party q fetele, modelele”, “io si cu iuby la disco”, “pupikkk shi voo” sau “dhuamneee ce ironik, tuata lumeaaa ma copiaza shi ma invidiazaaa”. Acesta pare a fi gradul de inteligenta al “femeilor fatale” ce ingroasa, cu mandrie, randul pitipoancelor.
Ca o replica la toate acestea, in ultimul timp au aparut site-uri care ridiculizeaza acest fenomen. Dar, desi numarul celor care critica “fenomenul pitipongesc” a crescut foarte mult, numarul pitipoancelor nu s-a micsorat defel. Tot mai multe isi motiveaza aderarea la aceasta “miscare avangardista” din dorinta de a fi admirate si in speranta asigurarii unui viitor mai atractiv decat acela daruit de limitarea la modestie si bun-simt.
In Romania, pitipoancele vaneaza tineri cu bani, cu “imagine”, indeosebi fotbalisti sau artisti care le-ar putea ajuta in propulsarea in societate, avansare la care tanjesc ostentativ. Ce mi se pare cu adevarat trist este faptul ca acest fenomen e atat de vizibil, incat scolaritele care abia au invatat sa scrie si sa citeasca incep sa imite aceste “modele” si sa-si faca deja o imagine despre ce-ar vrea sa devina cand vor creste mari. Desi intreaga lume pare a fi, mai nou, obsedata de forme si aspectul fizic, mi se pare ca Romania, prin aceasta noua moda a pitipoancelor, nu face decat sa absoarba o imagine negativa care se rasfrange negativ si asupra femeilor care inca mai inteleg sensul simplitatii si al modestiei.
Asadar, concluzia este clara: goana dupa afirmare le impinge pe aceste romance de la spate si le determina sa adere la un curent care le ofera iluzia unei vieti mai “sclipitoare” decat realitatea terna a salariilor mici sau a posibilitatilor limitate de razbire in viata pe care le-o ofera societatea de azi.
