Presedintele Traian Basescu are din ce in ce mai dese si mai consistente discursuri economice. In mod normal, asemenea interventii ar trebui sa-i apartina premierului Boc, dar nu este acesta singurul lucru de-a-ndoaselea in Romania.
Basescu vorbeste despre iminenta unui imprumut extern – dupa unele surse, 19 miliarde de euro – girat neaparat de Fondul Monetar International. Presedintele a recunoscut ca Uniunea Europeana ne acorda imprumuturi, dar numai dupa un acord cu FMI, pentru ca nu are posibilitatea de a controla cheltuielile statului roman. Cu alte cuvinte, desi suntem membri cu drepturi depline in UE, finantistii europeni n-au incredere in Guvernul de la Bucuresti. Ne trebuie un supervizor, un vataf de la Washington care sa ne tina in ordine caietele cu cheltuieli.
Romania a renuntat mai demult la FMI, pentru ca avea acces la finantari externe fara intermedierea acestui organism. Eram ziarist economic in Romania si-mi amintesc ca fiecare descindere la Bucuresti a unui amarat de functionar FMI de la Washington era un eveniment, ca in orice stat bananier.
Iata ca revenim la mana FMI, o institutie definita ca “imprumutator de ultima instanta“. Problema este albastra. Suntem afundati in datorii externe – aproape 70 de miliarde de euro – si ne trebuie de urgenta bani. Ce-i mai grav, europenii nu au incredere in administratia de la Bucuresti, altfel nu ne-ar trimite cu jalba peste Ocean.
Prin discursul sau, Basescu recunoaste ca suntem in corzi, dar, din pacate, el arunca pisica tot timpul in alte curti. Aparatul administrativ s-a dublat in loc sa se diminueze, cheltuielile statului s-au inmultit exponential, se plange presedintele. Dar toata aceasta lipsa de reforma administrativa se intampla in timpul mandatului sau.
Este incredibil si tipic romanesc. Sa te plangi ca lucrurile merg prost cand te afli la putere! Daca numai ar constata ca Romania bate pasul pe loc ar fi, sa zicem, un discurs prezidential in preajma alegerilor. Dar Basescu are si solutii financiare, pe care le expune fara teama. El cere romanilor sa-si plateasca ratele la banci, amenintand ca statul va lua masuri in cazul restantierilor. Este cea mai inoportuna initiativa la care se putea baga un presedinte.
Bancile private au acordat niste credite, prin contracte private cu clientii lor. Este treaba bancilor sa recupereze banii, nu treaba presedintelui sa faca pe recuperatorul. Sigur, el apeleaza la patriotism. Daca oamenii nu-si platesc ratele, sistemul bancar intra in colaps. Asta-i valabil oriunde, dar nu in Romania. Marjele de profit ale bancilor din tara sunt atat de mari, iar comisioanele atat de miselesti incat sa plangem pe umerii bancilor pare cel putin deplasat.
Oricat de abil ar fi Basescu in a gasi vinovati leprele de liberali sau mogulii care sug cu pofta sangele poporului, ceva nu se leaga. Evaziunea fiscala de proportii, coruptia care a atins forme monstruoase, lipsa planurilor viabile, infrastructura medievala, acestea sunt problemele Romaniei.
Si, oricat am fi ademeniti de vorbele presedintelui, bunul simt ne indeamna sa nu credem ca Patriciu si Vantu tin Romania in loc doar asa, de fun, ca sa-i faca in ciuda conducatorului.
