Daca incerci sa fotografiezi orasul mexican Acapulco de pe Ocean, rezultatul este surprinzator: o asemanare de peisaj izbitoare cu Principatul Monaco. Un golf superb, inconjurat de munti, iar toate casele sunt agatate pe stanci. In fotografie, diferenta dintre cele doua vestite destinatii turistice este doar inaltimea mult mai mare a muntilor mexicani. Pe strada insa, diferentele sunt enorme. Ca intre Bentley, masina comuna la Monte Carlo, si broscutele Volkswagen, taxiurile pline de farmec care bantuie Acapulco zi si noapte.
Acapulco, aflat la 450 de kilometri de Ciudad de Mexico, la Pacific, nu este doar cea mai cunoscuta statiune mexicana. Este chiar un oras cu 720.000 de locuitori, cam cat Brasov si Constanta la un loc, la care se adauga 100.000 de turisti – in majoritate canadieni si americani.
Acapulco are norocul unei clime incredibile. In timpul iernii sunt 22 de grade noaptea si 32 ziua. Poate parea putin plat, dar nu exista nicio diferenta intre zile. In fiecare zi, soare si aproape niciun nor pe cer. Caldura pare mult mai suportabila decat in Romania, dar ce este cu adevarat special, pe plaja sau la masa nu bazaie nicio insecta. Nu exista tantari sau musculite, nici macar fluturi de noapte.
Ca orice oras turistic din America Centrala, Acapulco amesteca doua lumi: turistii tratati regeste in hotelurile de mare clasa si localnicii saraci, foarte atenti sa faca un ban din orice serviciu. Mii dintre ei se ocupa cu taximetria.
Broscutele VW, vechi dar fara rugina, evident vopsite in alb-albastru, sunt mai multe decat celelalte masini pe strada. E de ajuns sa te apropii de bordura ca opresc in cateva secunde doi-trei soferi sa te ia. Regulile de circulatie sunt aproximative, de aceea accidentele sunt frecvente. Eram in taxi si l-am intrebat ceva pe sofer. S-a intors politicos spre mine sa-mi raspunda. In fata lui, alta masina a franat brusc. Soferul nostru a facut poc. Accidentul s-a reglat in maximum 30 de secunde. S-au uitat la masini, barele erau sifonate, s-au salutat si atat. Fara proces verbal, fara nervi.
Toti localnicii par binedispusi si gata sa-ti propuna tot felul de nimicuri. Frapanta in Acapulco este prezenta garzilor cu mitraliere pe strada. Fiecare magazin mai acatarii este pazit cu pusca, chiar si farmaciile. Probabil ca se fura mult, iar oamenii inarmati descurajeaza eventualele neplaceri pe care le-ar avea turistii. Pare stare de necesitate, dar este ceva obisnuit in Mexic.
In acest sens, nu este cea mai buna idee sa te aventurezi in cartiere de locuit, unde poti avea serioase probleme. Mexicanii conservatori nu prea ii au la inima pe americani si, prin extensii nefericite, nici pe canadieni. Respecta turistii pentru ca le aduc bani, dar nu stii exact ce-i in mintea lor.
Simbolul orasului este celebra stanca “La Quebrada”, de unde cei mai experimentati saritori plonjeaza in Ocean. Locul a devenit celebru dupa ce Elvis a filmat aici “Veselie la Acapulco”.
Spectacolul este special. Biletul costa cam 3 dolari canadieni. Sunt 10 baieti foarte tineri, considerati artisti. De fapt, sunt doua stanci fata in fata, iar ei trebuie sa plonjeze, numai cand vine valul, intr-un loc nu mai lat de 10 metri. Este o meserie speciala. Cea mai mica eroare inseamna moarte. Tinerii se catara pe stanca, fara nicio protectie, cu o viteza incredibila. In functie de experienta, “diverii” se arunca de la diferite inaltimi. Unul singur executa saltul vedeta, de pe varful stancii. Pregatirea acestuia dureaza cam 10 minute. Intai se roaga la un mic altar aflat chiar in varf, dupa care urmeaza concentrarea. De mai multe ori omul pare a fi pe punctul sa sara, dar se razgandeste. Pana nu se simte mental in ordine, nu sare. Graba il costa viata. Baietii merita din plin cativa dolari, pe care turistii nu ezita sa-i scoata din buzunar la sfarsitul spectacolului.
Daca vreti, viata mexicanilor seamana cu cea a romanilor. Sunt innebuniti dupa haine de brand, foarte scumpe in magazine. Sunt imbiati de diferite firme sa-si cumpere o pereche de pantofi buni sau ochelari de fite in rate. In schimb, berea este ieftina si se bea Corona in disperare. Iar mancarea, o nebunie! Localnicii se inghesuie in autobuze fara geamuri si nu le place sa astepte cuminti la coada.
Saraci, zgomotosi, dar plini de viata.
