Astazi a murit Lenuta. Este duminica, 12 iulie. Pe la ora 1 dupa-amiaza, Claudia, ingrijorata ca nu o gaseste pe mama ei de mai bine de 3 ore, a coborat catre parterul blocului, in timp ce o suna la telefon. Ajunsa la parter, a auzit telefonul Lenutei sunand din boxa de la subsol, fara ca cineva sa raspunda. Simtind ca ceva nu este in regula, a rugat un vecin sa deschida usa de la boxa. Fara viata, mama ei atarna de o teava de la canalizarea blocului.
Duminica trecuta, exact cu o saptamana in urma, Lenuta isi ingropase barbatul, care suferea de un cancer generalizat, descoperit in urma cu fix doua luni. De atunci, viata ei a fost un cosmar. Analize, spitale, internari, tratament, morfina, bani la doctor si la asistente. Cand am vazut-o ultima data, in urma cu o luna, m-am speriat: ochii i se dusesera in fundul capului, era slaba in ultimul hal si lipsita de orice speranta. Colac peste pupaza, fiica ei, Claudia, parca innebunise: spunea ca are si ea cancer si ca o sa moara.
De moartea Lenutei am aflat de la Gabi, un fost coleg de-al sotiei mele de la TVR. M-a sunat la 2-3 minute dupa ce Claudia o descoperise pe mama ei moarta; fata o sunase pe Roxana, sotia lui Gabi, tipand la telefon ca mama ei s-a spanzurat. Roxana l-a sunat pe Gabi, care era insa departe de Bucuresti si, nestiind ce sa faca, m-a sunat pe mine sa-mi spuna ca s-a omorat Lenuta. I-am telefonat imediat Roxanei, care plangea si spunea ca ii este frica se se duca singura acolo. Cand m-a sunat, Gabi tocmai trecuse si el pe langa moarte. Terasa de la care plecase cu un minut inainte, de undeva din zona Rasnov, fusese acoperita de un mal de pamant adus la vale de ape. Ploile abundente rupsesera o bucata de munte si il pravalisera peste terasa unde el statuse cu doar cateva clipe inainte.
Aveti impresia ca va povestesc un film politist prost, nu-i asa? Din pacate nu, sunt aspecte de viata curente, din Romania. Aproape zilnic, romani disperati se spanzura sau se arunca de la etaj, aproape zilnic se petrec accidente stupide, in care poti muri cu zile, doar fiindca ai avut ghinionul sa fii acolo. Imi veti spune ca astfel de lucruri se petrec peste tot in lume. Oare?
Pe Lenuta o cunosteam de 13-14 ani deja. Lenuta, care lucra ca ingrijitoare la o scoala de copii handicapati, isi completa veniturile facand menaj prin casele unor oameni. Sotia mea a cunoscut-o prin Gabi – lucra in casa lui deja de cativa ani. De prin 1996, a inceput sa vina si la noi. O data la doua saptamani, fiindca mai mult nu putea. Se angajase deja la prea multe familii si nu mai facea fata. Noi o recomandam mereu mai departe, crezand ca-i facem un bine. Noaptea, Lenuta lucra la scoala ajutatoare, iar ziua muncea in casele noastre. Asta facea in 1996, asta facea si in 2009. Ajungea acasa pe la 5 dupa-amiaza, unde se apuca de spalat si de facut mancare pentru familia ei. Apoi, uneori fara sa apuce sa doarma macar o ora, pleca din nou la lucru. Asa a trait ani de zile, muncind efectiv zi si noapte, fara sa-si piarda nicicand determinarea si speranta, desi uneori o vedeai la capatul puterilor. Asa a reusit sa-si tina cei doi copii la facultate.
Sotul ei venea beat acasa destul de des si se mai intampla sa o si bata. Aveau doi copii, pentru care ea isi sacrificase viata, refuzand sa divorteze. Noi, cei la care Lenunta venea sa faca menaj, ne cunosteam cu totii. Cand i-a murit sotul, aproape toti ne-am zis ca Lenuta va avea, in sfarsit, o viata mai buna. Avea doar 48 de ani. Nu cred ca Lenuta s-a omorat de dorul sotului ei. Mai degraba de frica de viitor, de lipsa de speranta. Aflu acum ca se imprumutase de 3.000 de euro sa-si renoveze apartamentul, iar dupa moartea sotului ei, de inca 5.000 de lei, ca sa-l inmormanteze. Dupa ce muncesti o viata, zi si noapte, la propriu, nu ai bani nici macar sa-ti vopsesti doua camere si sa faci o inmormantare.
Sotia mea, care se pregateste sa ia avionul Montréal-Bucuresti, nu stie de moartea Lenutei. O sa afle cand va citi aceste randuri, fiindca nu stiu cum sa-i spun altfel. Pentru ea, ca si pentru toti ceilalti care am cunoscut-o, Lenuta era ca un membru de familie. Uneori, sotia mea spunea ca, daca ar fi vrut sa ia pe cineva cu ea in Canada, aceea ar fi fost Lenuta. A murit un om bun, muncitor, cinstit si drept. Si, oricat as vrea sa ma conving ca moartea ei nu are legatura cu viata trista din Romania, nu reusesc.
V-ati saturat de gropile din asfaltul de la Montréal, de vremea proasta de acolo, de faptul ca munciti din greu pentru fiecare dolar castigat? Ganditi-va ca macar acolo nu va e frica de viitor.
