Nu se poate spune despre presa scrisa din Romania ca este una care ofera cititorilor prea multe variante. De la diversitatea de dupa Revolutia din 1989, cand saptamanale ca Expres, Zig-Zag sau 22 si cotidiene ca Romania libera sau Adevarul atrageau zeci de mii de cititori si ofereau o diversitate de subiecte, azi cititorul din Romania are de ales, de regula, doar ce marime a bustului prefera pe pagina intai sau despre ce vedeta de musama ar vrea sa mai citeasca dezvaluiri incendiare si senzationale.
Presa romaneasca s-a tabloidizat, si in ceea ce priveste subiectele, si in ceea ce priveste formatul. Ziarele s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie – acum, in Romania, apar pe putin 20 de ziare cu frecventa cotidiana si acoperire nationala. Comparati cu cele doua pe care le are Canada (National Post si Globe and Mail) sau cu cele 13 pe care le are Franta, doua tari cu o piata de publicitate matura, nu cum este cea din Romania, unde se raporteaza bugete de publicitate asa cum comunistii raportau recoltele la hectar.
In marea de tabloide din Romania, doua ziare faceau figura aparte in ultima perioada: Evenimentul Zilei si Cotidianul. Si niciunul nu se simte prea bine. Evenimentul este in pierdere de tiraj, iar Cotidianul este la un pas de desfiintare, dupa ce patronul, Sorin Ovidiu Vantu, a descoperit ca nu mai are bani suficienti de pierdut cu respectiva publicatie. Si acum ajungem la problema mogulului de presa din Romania. Cine este el, ce face si cum face?
Presa romaneasca a inceput ca independenta, pentru a sfarsi in proprietatea mogulilor. In mare parte, patru personaje tin haturile presei in Romania. Trei reprezinta mogulul tipic romanesc, iar al patrulea – pe cel de tip occidental.
Vom incepe cu ultimul. Adrian Sarbu, patronul imperiului MediaPro. Acesta si-a inceput cariera in lumea afacerilor fondand postul de televiziune ProTV, cel care a schimbat radical, atat in bine, cat si in rau, presa din Romania. Astazi, imperiul Pro cuprinde cateva posturi de televiziune, ziare, reviste, cea mai buna agentie de stiri din Romania (Mediafax) si o sumedenie de alte mici afaceri.
Ceilalti trei sunt moguli de tip romanesc: Dan Voiculescu (patronul trustului Intact – Antenele tv), Dinu Patriciu (Adevarul) si Sorin Ovidiu Vantu (Realitatea TV, Cotidianul, Catavencu). Ce au cei trei in comun? Banii lor nu provin din presa, ci din zecile de afaceri pe care le au, investitii pe bursa etc. Pentru ei, presa nu e o investitie, nu se asteapta sa scoata bani din ea. Presa este doar o parghie de influenta, un instrument pentru lovit adversarii sau a ataca politicienii, pentru ca acestia sa adopte legi care le convin. Cazul cel mai elocvent: Dan Voiculescu, care si-a propulsat oameni in mai multe guverne, desi partidul sau nu a depasit niciodata marja de eroare a sondajelor.
Asa se explica si de ce omul cel mai bogat al Romaniei, Dinu Patriciu, aflat in topul Forbes, nu s-a sfiit sa-si faca un ziar tabloid (Click), desi era de asteptat ca un om cu atatia bani sa incerce ceva mai de calitate. Dar tabloidul poate fi folosit pentru a varsa, atunci cand este cazul, mizerii despre cine trebuie.
Niciunul dintre mogulii presei romanesti nu recunoaste ca se amesteca in politica editoriala. Si probabil ca nici nu o fac direct. Insa o multime de sefi si subsefi au grija ca informatiile sa ajunga acolo unde e nevoie. Iar autocenzura ziaristului face restul.
Sorin Ovidiu Vantu (alintat SOV) este considerat un mogul rafinat. Implicatiile sale in presa au fost facute totdeauna pe segmentul quality. Si la Curentul (creat in 1997), si in cazul Cotidianului, preluat in 2006. Reteta a fost intotdeauna aceeasi: cele mai noi dotari, cele mai bune layout-uri de ziare, cele mai mari salarii si, implicit, aspirarea celor mai buni ziaristi de la concurenta. Nu cred ca vreun ziar din Romania a avut vreodata o echipa mai buna decat a avut Cotidianul dupa preluarea sa de catre SOV.
Si reteta prabusirii este identica. La un moment dat, SOV nu mai vrea sa piarda bani, salariile se reduc, lumea incepe sa-si caute de munca in alta parte, calitatea scade, cititorii fug.
Efectul actiunilor lui Vantu nu este neaparat benefic pentru presa. Aspirarea personalului catre publicatiile lui slabeste ziarele concurente, care au nevoie de o perioada lunga de timp sa-si revina. Calitatea presei scade, la fel si gradul de informare al cetateanului. O posibila explicatie a faptului ca un personaj de genul lui Sorin Oprescu poate ajunge primar general al Capitalei. Metoda Vantu este aplicata acum cu succes si de Patriciu, care angajeaza non-stop ziaristii din ograda Evenimentul Zilei, singurul cotidian detinut de un trust occidental (elvetienii de la Ringier).
Modelul Vantu este privit cu respect in Romania. Dar este Vantu un bun manager de presa? Eu zic ca nu. Pentru ca un manager stie sa lucreze cu oamenii, iar modul in care s-au renegociat salariile in trustul sau spune multe. Angajatii de la Realitatea TV au dat teste de cultura generala. Intrebarea este atunci cum de au fost ei angajati. La Cotidianul, salariile s-au redus in masa cu 50%, indiferent de performanta. Mai mult, redactorului-sef adjunct i s-a propus 1.000 de lei pe luna. Adica 374 de CAD. Sefii lui spun ca era un ziarist mediocru. Poate. Dar cine si de ce l-a angajat si numit redactor-sef?
Viitorul suna sumbru. Cotidianul va avea 8 pagini (din 16) de opinii, dar nu prea mai are editorialisti de calibru. Dincolo de asta, 8 pagini de opinii inseamna 8 pagini de informatii mai putin. Si 8 pagini in care li se va spune romanilor ce si cum trebuie sa gandeasca.
Hotarati singuri daca e bine asa. Si pentru cine.
