Montréal este in aceasta saptamana centrul mondial al sportului alb. Rogers Cup 2009 poate fi considerata o editie de lux. Primii 14 jucatori ai lumii isi disputa premiile de 3 milioane de dolari. Organizatorii mizeaza pe cea mai mare afluenta de public inregistrata vreodata.
Putini stiu ca turneul din orasul nostru este al treilea ca vechime, dupa Wimbledon si US Open. Ca tabloul sa fie complet, primii doi jucatori ai lumii vin la Montréal in contexte speciale. Roger Federer este proaspat tata de fete gemene, iar Rafael Nadal revine pe teren dupa accidentarea care l-a facut sa rateze Wimbledonul.
Cum aveti posibilitatea sa vedeti meciurile pe viu sau la televizor, va propun o privire din teren, asa cum se vad meciurile cu ochii unui arbitru de linie. In spatele jucatorului, tensiunea, nervii, sudoarea, bucuria sau deznadejdea se inzecesc.
Marat Safin bolboroseste intr-una. Cu alura lui de urs deranjat din somn, totul i se pare stramb. Este destul ca baiatul de mingi sa nu-i aduca rapid prosopul, ca-si iese din minti. Cu toate astea, publicul il iubeste. Adversarul lui din primul tur, Gaël Monfils, este opusul sau. Pare ca participa la o gluma de joc, ca sa se amuze. Nu vorbeste urat, iar bucuria unui backhand reusit si-o manifesta copilaros.
Gilles Simon este drept ca un lord, loviturile lui par atat de simple incat ai senzatia ca oricine ar putea juca tenis. Joaca matematic si contesta o minge numai cand crede ca are dreptate. Am patit-o pe propria piele la 12 noaptea, pe terenul central. S-a uitat la mine si a cerut sa revada traiectoria mingii pe blestematul de hawk-eye, groaza tuturor arbitrilor. A avut dreptate.
Pe elvetianul Stanislas Wawrinka, bunul prieten al lui Federer, a trebuit sa-l insotesc la toaleta in pauza dintre seturi. Acesta este regulamentul. Trebuie insotit de un arbitru, ca nu cumva sa primeasca sfaturi pe drum sau sa ia pastile. Vestiarul jucatorilor este pazit mai rau ca o banca comerciala. Eu am trecut de paza, dar pe el l-au intrebat de legitimatie. A fost comic sa le spun ca omul este un jucator de tenis de top, tocmai joaca un meci si a venit la toaleta.
Il cautam pe Victor Hanescu si am dat de el pe terenul numarul 5, la miezul zilei, in meciul din primul tur cu Jürgen Melzer. Cand mi-am luat linia in primire, Hanescu se pregatea sa castige primul set. Nu l-am mai avut nicodata pe teren si m-a impresionat calmul si politetea lui. Nici cea mai mica injuratura – chestii frecvente pe teren – nu i-a iesit din gura. In tribunele micutului teren nr. 5 erau aproape numai romani. Unul dintre ei, cu steagurile Romaniei si ale Canadei legate in acelasi snop. Hanescu a castigat lejer, cu 6-4, 6-3.
Victor Hanescu a trecut apoi si de turul 2, dupa un meci de peste 3 ore: 6-3, 4-6, 7-5, cu germanul Philip Kohlschreiber. La ora inchiderii ziarului, Hanescu juca cu favoritul nr. 6, Juan Martin Del Potro.
Doua vorbe despre Frederic Niemeyer, multa vreme portdrapelul tenisului canadian, mai ales in partidele de Cupa Davis. La 33 de ani, a hotarat ca este ultima oara cand apare pe teren la Rogers Cup. Iar iesirea din scena a fost reusita. In ultimul sau meci, a fost batut de marele Federer, intr-o partida mai stransa decat se astepta toata lumea. Frederic este “monstruos” pe teren, dar foarte prietenos in afara lui. Cred ca i-am stat in spate in mai mult de 20 de meciuri si Doamne fereste sa-i gresesti o minge.
Un amanunt inedit. Rolex este unul dintre sponsorii turneelor de Master Series 1000, din care face parte si Montréal. Responsabilul cu supravegherea ceasurilor a soptit in trecere ca ceasurile ii cam fac probleme pe teren, raman in urma. Asta nu se intampla niciodata, in schimb, cu ceasurile de mana ale celebrei marci elvetiene.
Novac Djokovic, sotios ca intotdeauna, a mai comis una. La petrecerea jucatorilor si oficialilor, a prezentat lenjerie intima, spre deliciul asistentei feminine. Imaginea lui in chiloti a facut inconjurul lumii.
Toti asteapta o mare finala Federer-Nadal. Ar fi formidabil pentru Montréal, care respira o data pe an tenis prin toti porii.
