Deturnarea continuitatii

De-a lungul istoriei, oamenii au fost ademe­niti intr-o anumita directie, din cauza urmarilor unui eveniment istoric major, care a lasat in urma darele adanci ale desnadejdii sau ale unor menta­litati benefice, altele falimentare.

In latura politica de stanga au fost atrasi intr-un mod ciudat tineri care in familiile lor nu au su­ferit din cauza lipsurilor, materiale. Cu sagetile pa­radoxului toti au luptat contra celor bogati, pro­mi­tand saracilor naivi ca le vor aduce fericirea mult visata.

In final, pe fondul luptei pentru putere, vor fi scosi din ecuatie, fiind arestati de colegii lor, care erau saraci cu adevarat, material si intelectual.

O exponenta a terorii, adusa in tara de tancurile sovietice, a fost Hannah Ra­binsohn, alias Ana Pauker, nascuta la Co­daiesti, in judetul Vaslui, la data de 13 decembrie 1893. Era fiica rabinului Hers. Avand o stare materiala buna pentru acele timpuri, a studiat la Bucuresti tainele pe­dagogiei, ajungand invatatoare. Vorbea fluent cateva limbi straine. In anul 1918 l-a cunoscut pe Marcel Pauker, cu care se va casatori in 1921, la Zurich, unde sotul se afla la studii. In acelasi an a intrat in randurile PCR-ului nou infiintat. In de­cembrie 1921 s-a nascut primul lor co­pil, Tanio, care a trait numai sapte luni.

Tinerii miri au fost racolati de Artur Artuzov, seful Serviciului de Informatii Externe sovietice. Pentru recrutare de noi prozeliti ai ideologiei comuniste, fiecare pe cont propriu a facut calatorii repetate la Berlin, Paris si Praga, dispunand de fonduri suficiente. La intoarcerea in tara, in 1929, Marcel Pauker a fost arestat si eliberat imediat, dupa care se refugiaza in Rusia, unde este impuscat ca adept al lui Davidovici Bronstein, alias Lev Trot­ki, asasinat si el in exil mai tarziu. Marcel si Ana au mai avut impreuna doi copii, Tatiana si Vlad, dar si un fiu adoptiv, Sandu.

In peregrinarile pe continent, Ana a avut o relatie amoroasa cu ilegalistul slovac Eugen Fried, rezultand o fiica, Ma­ria-Eugenia. La 17 august 1943, Fried a fost executat de Gestapo, la Bruxelles, ca evreu. In 1931, Ana Pauker a plecat din nou in Franta cu prenumele de Marina. Revine in tara in 1934 sub numele de Maria Grigoras. La 14 iunie 1935 a fost arestata, sub acuzatia de spionaj. Procesul a avut loc la Craiova, la 5 iulie 1935. Din completul de judecata facea parte si co­lo­nelul Stefan Halalau, care va plati enorm mai tarziu. In boxa acuzatilor erau comunisti, patrunsi de un netarmurit patriotism romanesc, in marea lor majoritate veniti din URSS, pentru spionaj sau in cautare de aderenti la internationalismul proletar: Smil Marcovici, Emanoil Kauffmann, Andor Bernat, Donka Simo, Samuel Krul, Leizer Grumberg si altii. Toti ii doreau Romaniei tot binele din lume, sa o scoata de sub crunta asuprire burghezo-mosie­reasca.

Ana Pauker a primit o condamnare de 10 ani. La inchisoarea Caransebes il intalneste pe viitorul sau rival, Gheorghiu Dej. Nu peste mult timp este eliberata, la schimb cu Ion Codreanu, arestat de sovietici. In aceste conditii a plecat la Mos­co­va, unde a obtinut cetatenia rusa si devine o adepta fanatica a lui Stalin. Pentru acest motiv, multi o vor numi Stalin in fusta. In capitala URSS colaboreaza cu Valter Ro­man, Petre Borila, Leonte Rautu si altii, care vor sosi, dupa 23 august 1944, la Bu­curesti, unde vor cauta sa demonstreze patriotismul lor fierbinte romanesc. In anul 1943, Ana Pauker a fost avansata la gradul de colonel in Serviciul de Infor­ma­tii Externe sovietice, avand ca adjunct pe Vasile Luca, evreu maghiar, cu grad de maior in spionajul sovietic.

O alta curiozitate a istoriei este aceea ca la Conferinta de la Teheran din 1943, tovarasa colonel Anucika Pauker a fost aleasa de Stalin pentru a indeplini ca­teva zile rolul de camerista a prese­din­telui american Roosevelt. In acea perioada tensionata, cu sortuletul in fata si cu ma­turica in mana, verifica microfoanele din apartamentul respectiv. Stalin auzea permanent tot ce se dialogheaza in jurul omo­logului american, care, naiv, a acceptat intr-un mod straniu sa fie gazduit la Ambasada URSS, pe motiv ca cea americana era mai putin sigura.

La 14 octombrie 1943, Ana Pauker a finalizat organizarea Diviziei Tudor Vla­dimirescu, formata din prizonieri romani din lagarele de exterminare sovietice, care au consimtit sa lupte sub comanda gene­ralilor rusi contra armatei romane. Dupa ce urmau sa ocupe Bucurestiul, aveau promisiuni ca li se vor atribui functii im­portante, asa cum s-a si demonstrat. La 16 septembrie 1944, Ana Pauker a sosit la Bucuresti, plina de importanta investiturii de a organiza si sovietiza minusculul partid comunist. Ajunsa pe malurile Dambo­vitei, Ana Pauker a manifestat o atitudine sceptica fata de importanta actului de la 23 august, mi­rata de componenta noului guvern, cu bur­ghezul Groza, cu generalii Tatarascu si Vasiliu Rascani si alti fosti. Intreba permanent unde este conducerea partidului, ce s-a intamplat cu Stefan Foris, ce v-ati apucat sa faceti la 23 august?

La revelionul din 31 decembrie 1944, la noua ei locuinta, au fost invitati cativa dintre conducatorii partidului, de­oarece ceilalti au organizat evenimentul la Comitetul Central. Ana Pauker l-a invitat si pe Lucretiu Patrascanu, cunoscutul in­telectual rasat, provenit din mediul bur­ghez, ce urma sa fie sacrificat mai tarziu. Vazand atmosfera de un nivel intelectual foarte scazut a discutiilor, cu glume proaste, pe fondul marsurilor mobilizatoare, Patras­canu s-a ridicat sa plece. La intrebarea gazdei de a afla motivul, cel iritat peste masura, scarbit, a spus ca se duce la revelionul de la Universitate, anuntand: “Te las cu ei. Uite-te la astia! Uita-te la ei!”

Intre octombrie 1947 si ianuarie 1952, Ana Pauker a fost ministru al Afa­cerilor Externe si secretar al CC al PMR. La 27 mai 1952 a fost exclusa din partid, impreuna cu Vasile Luca si Teoharie Geor­gescu, pentru deviationism ca stalinisti incrancenati. La 5 iulie 1952 a fost destituita din functia de ministru al Afa­cerilor Externe. La 18 februarie 1953 a fost arestata de Securitate. Condamnata la un an de detentie la domiciliu, a fost eli­berata la 5 mai 1954. Pentru inceput s-a angajat ca referent, dupa care a obtinut un post de traducator din franceza si germana la Editura Politica. La 3 ianuarie 1960 a murit la Bucuresti intr-un total anonimat, datorita unui cancer la san. In ultimele clipe ale vietii a fost deceptionata de fe­nomenul pervers, contagios din jurul sau, pe care chiar ea l-a promovat si acceptat candva, in goana promovarilor si a elimi­narii comunistilor incomozi. Cenusa ei se afla la Mausoleul Eroilor Comunisti, un impunator monument din granit rosu si marmura de Ruschita, care gazduieste ra­masitele celor care au umplut cerul de sfinti si au largit cimitirele cu patrioti adevarati aruncati in gropi comune, fara o sim­pla cruce.

Facand o privire re­trospectiva a tranzitiei de dupa 1947, pentru a fi mentinute in inaltele functii, pe langa celelalte conditii de fidelita­te, cadrele de partid si de stat nu trebuiau sa divorteze. Cu toate acestea au fost si exceptii de la regula. Ana Pauker, in calitate de ministru al Afacerilor Externe s-a inconjurat de activisti fideli, cu vechi sta­gii in ilegalitate. Desi Abraham Gutman, alias Avram Bunaciu, a fost numit o pe­ri­oada ca prim adjunct al ministrului, se­con­dat de Grigore Preoteasa, totusi persoana care conducea de fapt Ministerul de Externe in absenta titularei era Ana Gross­man, veche ilegalista, care detinea modesta functie de sefa de cabinet. Cu toate ca a fost sotia lui Sorin Toma, redactor sef la Scanteia, apoi a lui Constantin Parvulescu si, in final, sotia generalului de Securitate Gheorghe Pintilie, Anuta a ra­mas pe post, neclintita de nimeni. Chiar dupa 1952, cand sefa ei, Ana Pauker, a fost aruncata definitiv la tomberonul istoriei, Ana Grossman a ramas tot la datorie. Avea in jurul ei pe Ecaterina, sotia lui Chi­­vu Stoica, pe Elena Pasculescu si Ele­na Georgescu, sora si respectiv sotia ministrului de Interne, Teohari Georgescu.

Referitor la viata de familie a Anei Pauker, in 1947, tatal ei, Hers, a plecat si el in Israel, cu motonava Transilvania, decedand in anul 1951. Mentionez ca sta­tul Israel s-a infiintat oficial la 14 mai 1948. In cele 14 luni, cat a durat arestul la domiciliu, Ana Pauker a locuit impreuna cu Tatiana, nascuta in 1928, cu Vlad, nas­cut in 1926, fiul adoptiv, Sandu, nascut in 1930 si doctorul Gheorghe Bratescu, sotul Tatianei. Zelman, fratele Anei Pauker, a fost inchis si eliberat in 1955, dupa care a emigrat in Israel, unde a murit in anul 1982, la Haifa.

La 19 septembrie 1968, in sedinta Co­mitetului Politic Executiv al CC al PCR s-a hotarat reabilitarea lui Ana Pau­ker, Vasile Luca, Lucretiu Patrascanu si a altora. La sedinta respectiva, care a durat 45 de minute, au participat reprezentanti de frunte ai partidului, precum Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, Ale­xandru Barladeanu, Chivu Stoica, Paul Niculescu Mizil, Ilie Verdet, Manea Ma­nescu, Mihai Dalea, Vasile Patilnet si altii care vor disparea din schema.

In memoriile lui Ion Gheorghe Mau­rer se precizeaza ca Gheorghiu Dej nu i-a eliminat pe Ana Pauker, Teoharie Geor­gescu si Vasile Luca pentru faptul ca erau evrei, ci pentru mentalitatea lor de stalinisti, devotati trup si suflet URSS-ului.

Marcel Pauker s-a nascut la 6 de­cembrie 1896, la Bucuresti, intr-o familie de evrei instariti. Simion Pauker, tatal sau, in calitate de renumit ziarist, a scris langa nume celebre, precum Caragiale, Cosbuc si altii. In anul 1910, a fondat cotidianul economic Argus, al carui proprietar si di­rector a fost pana in anul 1923. Marcel, singurul baiat din familie, a urmat cursu­rile de predare in limba germana ale scolii Evanghelice din Bucuresti. Si-a luat ba­calaureatul in 1914, dorind sa militeze spre stanga sociala. Dupa ce a urmat cursurile universitare de poduri si sosele din Bucuresti, a plecat la Zurich, pentru a studia ingineria. In 1916 va reveni in Roma­nia ca participant la prima conflagratie mondiala, in calitate de sublocotenent de artilerie.

S-a intors in Elvetia pentru definitivarea studiilor, devenind inginer in 1921, an cand se va inscrie in Partidul Comunist Roman. A fost cooptat in conducere, dupa care, la Congresul de la Viena, din anul 1924, va fi demis pentru divergente repe­tate. Arestat si condamnat de autoritatile romane, evadeza in URSS, in 1925, reve­nind dupa patru ani. In perioada urma­toare este sanctionat de Comintern pentru devieri. Incepand cu anul 1935, intra in disgratia lui Stalin. Este arestat la 21 martie 1927, sub acuzatia de spionaj in favoa­rea Romaniei si adept al deviationismului propagat de Trotki. Dupa un an de an­che­te, deosebit de dure, este condamnat si executat prin impuscare, la data de 16 august 1938, la inchisoare Blutovo, de langa Moscova. Gurile rele soptesc la urechea istoriei ca urgentarea executiei a fost hotarata chiar de sotia sa.

In timpul vietii a purtat o serie de pseudonime, precum Paul Lampat, Paul Weiss, Herman Gegenheim si Marin Se­minovici. In 1931, dupa o relatie cu militanta Roza Elbart, s-a nascut fiul lor, Yakov. Pe cararile bataliei pentru implementarea comunismului si promovarea corectitudinii a mai avut relatii cu Elena Filipovici si Vanda Nicolschi. In eviden­tele sovietice figureaza inregistrat cu nu­mele Mariel si Martsel.

Dupa primul razboi mondial, o lume se schimba sub ochii lor si ei se credeau chemati sa contribuie la acea schimbare majora, care s-a dovedit a fi falimentara, sinucigasa. Intre doua misiuni politice, mai faceau cate un copil adulterin, in transeele luptei de clasa, pe banii cotizantilor.

Note: Dan Constantin – Stalinista Ana Pauker; Cristina Diac – Soldat devotat al revolutiei mondiale, Jurnalul National, Bucuresti, 21 februarie, p. 8, 9 si 9 decembrie 2004, p. 34.