Regulile de partaj al patrimoniului familial stabilesc ca, in caz de divort, fiecare dintre soti are dreptul la jumatate din bunurile ce constituie acest patrimoniu.
Patrimoniul familial este stabilit prin lege si este format din urmatoarele bunuri: rezidenta principala a familiei; rezidenta secundara; bunurile mobile care se afla in aceste rezidente; vehiculele utilizate in interesul familiei; drepturile acumulate in timpul casatoriei, cu titlu de “régime de retraite”, inclusiv REER-urile; castigurile inscrise in timpul casatoriei pe numele fiecarui sot, ca urmare a aplicarii “Loi sur le régime de rentes du Québec” sau a programelor si-milare.
Aceste bunuri fac parte din patrimoniul familial, indife-rent care dintre soti este proprietarul lor. De exemplu, rezidenta familiei face parte din patrimoniul familial, chiar daca ea a fost inregistrata doar pe numele unuia dintre soti.
Pentru toate celelalte bunuri ale sotilor, cum ar fi conturile bancare sau actiunile de la o companie, vor fi aplicate regulile regimului matrimonial specific fiecarui cuplu*. Un bun apartinand unui tert, cum ar fi un automobil inchiriat, nu este inclus in patrimoniul familial. De asemeni, bunurile primite prin donatie sau succesiune, inainte sau in timpul casatoriei, sunt excluse din patrimoniul familial.
In timpul casatoriei, fiecare dintre soti poate, in general, sa dispuna liber de bunurile din patrimoniul familial care sunt proprietatea sa, cu urmatoarele exceptii:
– in ceea ce priveste rezidenta familiala, sotul proprietar nu poate sa o vanda, sa o ipotecheze sau sa o instraineze (de exemplu, prin donatie), fara acceptul celuilalt sot. Daca este vorba de o locuinta inchiriata, sotul locatar nu o poate subinchiria si nu poate cesiona sau inceta contractul de inchiriere fara acceptul celuilalt sot, atunci cand proprietarul locuintei a fost avizat ca locuinta constituie o rezidenta familiala;
– in ceea ce priveste bunurile mobile aflate in rezidenta familiala, sotul proprietar nu le poate vinde, instraina sau transporta in afara rezidentei fara consimtamantul celuilalt sot.
Partajul patrimoniului familial are loc numai in caz de “séparation de corps”: divort, anularea casatoriei sau decesul unuia dintre soti. Pentru efectuarea partajului, trebuie procedat pe etape. Pentru inceput, se stabileste valoarea de piata a tuturor bunurilor incluse in patrimoniul familial, dupa care se determina suma totala a datoriilor contractate pentru achizitia, imbunatatirea, intretinerea sau conservarea lor. Din suma ce reprezinta valoarea de piata se deduce suma datoriilor, ceea ce va permite stabilirea valorii nete a patrimoniului familial. Daca este cazul, se vor aplica si alte deduceri prevazute in mod expres de catre lege, referitoare la bunurile ce fac parte din patrimoniul familial (aceste deduceri vor fi prezentate in numarul urmator). In final, se procedeaza la partajul egal intre soti a valorii nete rezultate in urma acestor calcule. In anumite conditii, legea prevede posibilitatea unui partaj inegal.
*Nota traducatorului: Regimul matrimonial al unui cuplu se stabileste, in Québec, prin contract de casatorie si el poate fi “société d’acquêts” sau regimul separatiei de bunuri. Pentru cuplurile casatorite in Romania, regimul juridic este insa cel al comunitatii de bunuri si el ramane, in principiu, acelasi pe toata perioada casatoriei, indiferent daca au domiciliul in Québec, urmand ca in caz de divort sa se poata aplica regulile dreptului romanesc pentru partajarea bunurilor.
