Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Acadie
Statia Acadie, situata pe linia albastra in Ville de Mont-Royal, evoca evenimente din 1755, din provincia numita astazi Nouvelle Écosse, patria istorica a acadienilor. In acel an, refuzand sa presteze juramant de loialitate fata de Marea Britanie – aflata in razboi cu Franta – un numar cuprins intre 8 mii si 10 mii de acadieni au fost imbarcati cu forta si expulzati in diferite colonii engleze, in Anglia sau in Franta. Pamanturile lor au fost confiscate si redistribuite colonilor englezi, casele le-au fost arse.
Tragedia acadienilor nu s-a incheiat odata cu deportarea. Pretutindeni unde au ajuns, au fost considerati inamici, tratati ca sclavi sau, pur si simplu, li s-a interzis sa debarce.
In 1955, s-au comemorat prin numeroase manifestatii 200 de ani de la deportarea acadienilor. Primaria Montréalului a hotarat ca Avenue McEachran sa-si schimbe numele in boulevard de l’Acadie. Statia de metrou construita in apropierea lui i-a preluat numele.
Honoré-Beaugrand
Statia poarta numele unui eminent ziarist, fondator de publicatii francofone in Canada si in SUA, care a fost si primar al Montréalului.
S-a nascut in 1848, in satul St-Joseph-de-Lanoraie, din Québec. Absolvent al unei scoli militare, el s-a inrolat in armata franceza din Mexic, sub conducerea generalului Bazaine, aliatul imparatului Maximilian in lupta sa contra guerilei mexicane republicane. Imparatul a fost arestat si executat in 1867, iar Honoré Beaugrand a renuntat la cariera militara in favoarea celei de ziarist.
Stabilit mai intai la New Orléans, el a cola-borat, din 1868, la numeroase ziare din Statele Unite. Zece ani mai tarziu, a venit in Canada, la Ottawa, si apoi la Montréal, unde s-a stabilit definitiv. A infiintat aici doua publicatii, dintre care una, La Patrie, a fost, timp de aproape 80 de ani, un ziar important al Partidului Liberal. In 1873 devenise francmason si, in 1897, avea sa participe la fondarea lojei l’Émancipation din Montréal.
Dar episodul cel mai dramatic din viata lui Honoré Beaugrand s-a consumat in anii cat a fost primar al Montréalului, intre 1885 si 1887.
Perioada aceasta a coincis cu doua evenimente importante. Mai intai, cu procesul si executarea lui Louis Riel, conducatorul unei revolte a metisilor si autohtonilor impotriva englezilor, si apoi cu o epidemie de variola. Amandoua au fost de natura sa opuna comunitatile francofona si anglofona.
Honoré Beaugrand, loial fata de englezi, il considera pe Louis Riel un rebel periculos, dar canadienii-francezi erau de cu totul alta parere si organizau adevarate campanii pentru salvarea lui.
Intre timp, epidemia de variola facea sute de victime pe saptamana, iar presa anglofona o punea pe seama francofonilor, care ar fi fost murdari si refractari vaccinarii. Ea reclama masuri de constrangere, printre care carantina si vaccinarea obligatorie.
Cea de-a doua acuzatie era adevarata, canadienii-francezi refuzau vaccinarea, considerand-o ca o agresiune din partea englezilor, iar dispozitiile lui Honoré-Beaugrand nu erau respectate. Urmarea: un adevarat razboi interetnic, cu incendieri, vandalizarea redactiilor unor ziare anglofone, ranirea unor politisti.
Carantina si vaccinarea sunt, in cele din urma, impuse prin energia unor canadieni-englezi numiti de Honoré Beaugrand in administratia sa, la presiunea presei anglofone, si mai ales datorita interventiei arhiepiscopului Edouard-Charles Fabre, care citeste in biserica o declaratie despre caracterul inofensiv al vaccinarii si care, demonstrativ, se vaccineaza el insusi, sub ochii credinciosilor, de doua ori!
Dar timpul a trecut si a netezit totul. Honoré Beaugrand a murit in 1906, respectat de toti. El a ramas in memoria quebechezilor si ca autor al uneia dintre cele mai celebre legende locale, “La Chasse galerie”, o poveste despre niste taietori de lemne care-si vand sufletul diavolului pentru a-i ajuta sa ajunga acasa, la nevestele lor, in ajun de Anul Nou. Honoré Beaugrand a cules aceasta legenda din folclor si a publicat-o in 1892.
