Greva generala, sindicatele in strada, iar guvernul cu spatele la zid, presat sa ia masuri economice dure. Aceasta este situatia in Grecia, paradisul turistic al Europei, o tara care parea atat de linistita, incat nimeni nu credea ca i se poate intampla ceva. Si totusi, ea este grav bolnava si risca sa transforme euro intr-o moneda de mana a doua. In plus, viabilitatea Uniunii Europene este pusa si ea in discutie si, mai mult ca sigur, odata criza greceasca rezolvata, vor urma masuri de intarire a puterii UE, in dauna puterii exercitate de fiecare stat membru.
La o prima vedere, situatia financiara a Greciei nu pare de speriat. O datorie de 175% din PIB (fata de 390% din PIB cat are, de exemplu, Elvetia sau 189,4%, cat are Germania) este accepta-bila. Doar ca Elvetia sau Germania isi pot permite astfel de nivele de indatorare, pentru ca au capacitatea economica si fiscala de a le face fata. Grecia nu este in aceasta situatie. Si, oricat se plang grecii de teorii conspirationiste, responsabilitatea le apartine.
Problemele Greciei nu incep odata cu criza economica. Stat balcanic, cu apucaturi balcanice, Grecia a fot tot timpul copilul indisciplinat al Uniunii Europene. A intrat in Uniune in 1974, iar in zona euro in 2001. Total nepregatita, dar cu cifre false, prezentate oficialilor UE – care au inchis ochii.
La 4 noiembrie 2009, socialistii revin la putere si vad alte cifre decat cele prezentate de fostul guvern conservator. In loc de un deficit de 6% din PIB, cifra reala era de 12,7%. Spre comparatie, UE cere statelor membre sa se incadreze intr-un deficit de 3% din PIB. Anuntul noului premier a fost cel care a dat drumul bulgarelui de zapada.
Paradoxul grecesc
Daca ne luam dupa statistici, grecii sunt un popor muncitor: in medie, ei petrec 2.000 de ore pe an la munca. Cel mai mult dintre statele Uniunii Europene. Problema lor nu este cat muncesc ci, mai cu seama, cum isi achita obligatiile fiscale. 20% este nivelul economiei subterane, iar nivelul de impozitare directa este de 7,7% din PIB, fata de 13,1%, media europeana.
Cu o buna parte din populatie angajata la stat (1 milion de persoane la 4,9 milioane populatie activa), Grecia o duce din greva-n greva. Greva de miercuri, 24 februarie, este doar un exemplu de cum inteleg angajatii de la stat sa-si sustina tara in momente dificile. Anul trecut s-au pensionat 14.000 de angajati la stat, dar nu li s-a resimtit lipsa: au fost angajati alti 22.000. Doar 65 de greci au declarat ca au venituri anuale de peste 900.000 de euro. La cat turism se face in Grecia, cifra este absolut ridicola. 94% dintre salariati sustin ca ei castiga sub 30.000 de euro pe an. Din acest procent, doua treimi declara sub 12.000 de euro. Salariul minim in Grecia este de 800 de euro pe luna.
Teoretic, Grecia este in faliment. Practic nu, pentru ca aceasta ar insemna o lovitura pentru moneda unica europeana. Ajutorul FMI a fost refuzat. Cel putin deocamdata. Solutia este un ajutor din partea tarilor membre UE, dublat de masuri fiscale drastice, care sa scoata la suprafata economia subterana. Desi este discutabila legalitatea scoaterii Grecii din faliment, aceasta este singura optiune.
Frica cea mai mare, in randul liderilor UE, este ca Grecia (care conteaza doar pentru 2,7% din PIB-ul UE) sa nu antreneze alte tari dupa ea in dezastrul economic. Este vorba de asa numitul grup PIGS, termen deloc magulitor, prin care sunt desemnate cele mai slabe economii din zona euro: Portugalia, Italia, Grecia si Spania. Tari care par solide, dar care sunt in pragul colapsului.
La randul lor, politicienii din restul tarilor europene sunt limitati in optiuni: ei risca sa piarda voturi la ei acasa, daca risipesc banii contribuabililor pentru a-i salva pe grecii care nu-si declara veniturile si nu platesc impozitele.
