Alocatiile pentru copii si pensiile au starnit o noua vrajba in Romania. Domnul Seitan, mi-nistrul Muncii, a venit cu ideea ca alocatiile trebuie date in functie de veniturile parintilor. Unii copii trebuie sa primeasca mai mult, iar altii deloc, daca parintii au venituri mari.
O intreaga haita de specialisti, de la economisti si pana la sociologi, a decapitat initiativa din fasa. Argumentele au fost uimitoare. O doamna cu coc de la o mare asociatie de protectie a copilului afirma, fara unda de indoiala, ca toti copiii trebuie sa primeasca aceeasi alocatie, pentru ca acestia sunt singurii lor bani. Ca si cum amaratii de 42 de lei pe luna (15 dolari canadieni) – despre aceasta suma vorbim – ar fi dati direct in mana copiilor, sa-si cumpere acadele.
Ideea ministrului era, intamplator, corecta. Ca peste tot in lume, alocatia trebuie sa fie in directa legatura cu veniturile parintilor. Ce sens are sa primeasca 42 de lei pe luna copilul unui miliardar, cand sunt altii din familii nevoiase care mor de foame?
Daca s-ar fi extins discutia, s-ar fi putut ajunge la o concluzie justa: 42 de lei nu inseamna nimic pentru nicio familie. Dar daca copiii din familii cu venituri mari n-ar mai primi nimic, altii ar putea sa primeasca dublu sau triplu, ceea ce ar face o diferenta.
Culmea este ca Ceausescu avea o lege mult mai capitalista decat o are guvernul Boc. Pana in 1989, familiile cu venituri mari nu primeau alocatii sau primeau foarte putin. Iar venituri mari erau considerate salariile de ingineri, doctori, avocati. Atunci nu erau miliardari, si totusi societatea comunista avea o ideea despre justa impartire a ajutoarelor statului spre cei care au intr-adevar nevoie. Legea lui Ceausescu era aproape ca in Canada. Macar daca studiau ce se petrece in alte tari, specialistii lui Boc ar fi aflat ca traiesc intr-o mare eroare.
Din aceeasi categorie a capetelor seci face parte si episodul cu Sebastian Vladescu, ministrul Finantelor. Acest dandy cu fata de Bruto, mare colectionar de masini scumpe, a rostit un adevar simplu. Orice venit trebuie impozitat, deci inclusiv pensiile. Corul specialistilor a intrat in functiune, demoland o buna premisa care ar fi putut fi piatra de temelie a unui sistem fiscal romanesc pe care, momentan, nu-l inteleg.
Problema pensiilor este mult mai complicata. Guvernul Boc a anuntat la televizor ca vor fi taiate pensiile nesimtite ale unor smecheri care incaseaza sute de milioane. O buna propaganda, dar foarte greu de pus in practica. Pensiile acelea au fost calculate dupa o grila oficiala. Poate ca unii pensionari din aceasta categorie nu sunt smecheri, chiar au contribuit substantial la fondul de pensii. Atunci este foarte greu sa faci diferenta.
Recalcularea tuturor pensiilor este o prostie. Metoda cea mai simpla de a umbla la pensii este impozitarea. Ca orice venit, acestea trebuie supuse unei grile. Cand Vladescu zicea de impozitare nu inseamna ca pensionarii obisnuiti ar avea ceva de pierdut. Este foarte simplu sa lucrezi pe scari de venituri. De exemplu, pensiile de pana la 1000 de lei au impozit zero, cele de la 1000 la 2000 au 2%, iar cele care depasesc 10.000 de lei sunt taxate cu 70%. Este doar un exemplu. Pro-babil ca asta avea in cap ministrul Finantelor. Impozitand si pensiile, formezi o cultura fiscala in care oamenilor le este clar principiul de baza al oricarui sistem serios: orice venit obtinut este impozabil.
Cele doua initiative de mai sus au murit din fasa, pentru ca partidul de la guvernare a consi-derat ca diferentierea alocatiilor si impozitarea tuturor veniturilor nu face parte din programul de guvernare. Nu am reusit sa descopar care este programul economic al Guvernului Boc, in afara de obisnuitul program pe care-l vedem rulat de 20 de ani: orice, numai sa ramanem la putere.
Eu as merge mult mai departe. As desfiinta impozitul fix de 16%, o aberatie care nu aduce nici mai multi bani la buget si nici nu te lasa sa construiesti nimic. Impozitul, nu e cazul sa inventam apa calda, trebuie platit in functie de ve-nituri. Punct. Asa functioneaza peste tot in lume. Daca toate veniturile sunt impozitate in trepte, atunci pe aceasta baza poti construi o societate. Poti introduce REER ca o metoda de a diminua venitul impozabil si, in acelasi timp, de a-i face pe oameni sa puna deoparte pentru pensie.
Cat timp statul roman nu se uita in perspectiva si incearca doar sa carpeasca gaurile, viitorul este sumbru: batrani din ce in ce mai saraci, cersind de la un stat dator vandut.
