Washington: tradarea prietenilor

In acest an, la 3 martie, se implinesc 213 ani de la terminarea celui de-al doilea mandat al presedintelui George Washington. A fost presedinte opt ani, perioada in care tradarea a dus la asasinat, executiile fiind din belsug. Cu sau fara justificare, coruptia a existat din timpuri stravechi. Invidiosi, prietenii au devenit dusmani, gustand, mai devreme sau mai tarziu, din dulceata tradarii. Cei inselati au fost, mai intotdeauna, luati prin surprindere. Altii au fost avertizati din timp, luand masuri de contracarare.

Secolul al 18-lea nu a fost nici el ocolit de razboaie si, evident, de tradatori. Ce­lebrul general George Washington, cu toate ca era expert in arta spionajului si a contraspionajului, a fost totusi tradat de omul sau de incredere, generalul Be­nedict Arnold. Cel mai bun prieten al sau a dovedit ca-i este cel mai mare dus­man. Intre anii 1775 si 1783 a avut loc revolutia impotriva stapanirii britanice si razboiul colonistilor americani de eliberare de sub tutela Marii Britanii. Bataliile hotaratoare, de la Saratoga, in anul 1777, si de la Yorktown, din 19 octombrie 1781, au fost castigate de ame­-ricani, datorita faptului ca au fost ajutati efectiv de trupele franceze, conduse de generalii La Fayette si Rochambeau. Efectivele britanice au fost coor­- ­do­nate de marchizul Charles de Cornwallis.

In acelasi an, Washington a organizat intocmirea Constitutiei SUA, care este valabila de peste doua secole. Pe langa faptul ca a fost un mare comandant strateg, organizand armata, a fost un revolutionar de exceptie si un om politic vizionar fara egal. A devenit primul presedinte al SUA, la 30 aprilie 1789. La 3 martie 1797 si-a terminat cele doua mandate. Ca vicepresedinte, l-a avut pe John Adams. Ministru de Externe a fost Thomas Jefferson si mi-nistru de Finante, Alexander Ha­mil­ton. Adams a fost presedinte intre 1797 si 1801 si Jefferson, intre 1801 si 1809. Prima resedinta a guvernului SUA si a presedintiei a fost orasul Philadelphia, cel mai mare oras la acea data, ase­zare infiintata in anul 1682, care a devenit capitala Pennsylvaniei. Abia in anul 1800 noua capitala va fi Washington, dupa o scurta escala la Noul Amsterdam, actualul New York.

George Washington s-a nascut la 22 februarie 1732 si a murit la 14 decembrie 1799. De tanar, a activat ca ofi­ter de cercetare, capatand o experienta vasta in acest domeniu. Ajungand gene­ral, si-a recrutat personal agentii, i-a trimis in misiuni si i-a platit dupa merit. A fost ma­re amator de femei frumoase, bauturi fine si cai de rasa. Cand i s-a propus al treilea mandat, a refuzat categoric. In anul 1797, cu ocazia discursului sau de adio, recomanda Statelor Unite sa nu intervina in politica altor tari si, mai ales, sa nu se alieze cu nicio natiune, in ca­zul unui razboi intern. Urmasii sai au uitat de acele sfaturi.

Revolutia americana a avut si elemente mai putin cunoscute. Inca de la inceputul revoltei colonistilor americani, britanicii au luat masuri de capturare a liderilor razvratitilor, in frunte cu Washington. Pe capul sau s-a pus un mare premiu, motiv pentru care dulceata tra­darii l-a atras pe generalul Benedict Ar­nold, un mare comandant si prieten in­­tim cu cel care trebuia lichidat. Inainte de revolutie, Arnold fusese farmacist. Dupa izbucnirea conflictului, s-a alatu­rat revolutionarilor si, la 9 aprilie 1775, i s-a acordat gradul de colonel. In fe-bruarie 1777 a fost numit Guvernator in Philadelphia si avansat la gradul de general.

Amator de chefuri prelungite, jo­curi de noroc si femei frumoase, Ar­nold a fost atras in casa spionului englez Shippen, mare om de faceri. Urmare a vizitelor frecvente, s-a indragostit de Peggy, fiica gazdelor, cu 30 de ani mai tanara. Tot cu aceasta ocazie, l-a cunoscut pe maiorul englez John Andre, un spi­on al carui nume conspirativ era Gustav. Ade­me­nit cu fel de fel de avantaje carnale si materiale, generalul Benedict a acceptat sa lucreze in interesul Marii Britanii. Din ordinul Londrei, in anul 1780, tra­datorul si maiorul Andre au elaborat planul de asasinare a generalului Washington. In cazul reu­sitei, generalul Arnold urma sa primeas­ca 20.000 de lire sterline si gradul de general in ar­mata engleza. Coordonatorul conspi­ratiei a fost generalul Henry Clinton, comandantul englez cu sediul la New York.

In cursul lunii septembrie 1780, generalul Washington intentiona sa inspecteze trupele din garnizoana West Point, unde se executau lucrari de fortificatii. Aceasta era ocazia de care voiau sa profite conjuratii, pentru a-l captura si asasina. Planul tradatorilor a esuat, deoa­re­ce contraspionajul american il avea de mult in vizor pe maiorul englez John Andre, care va fi condamnat la moarte si spanzurat, la 2 octombrie 1780. Ultima sa rugaminte – de a fi executat prin im­pus­care, deoarece era ofiter superior – a fost refuzata. 41 de ani mai tarziu, la 28 noiembrie 1821, osemintele sale au fost mutate la Londra si reinhumate cu onoruri militare.

Referitor la tradatorul Benedict Arnold, acesta a trecut, cu secrete cu tot, in tabara britanicilor. Dupa o scurta perioada, i-a fost retras dreptul de a purta uniforma armatei regale britanice, deoa­rece s-a considerat ca cine tradeaza o data o poate face si a doua oara. Ultimii ani i-a petrecut in Anglia, ca pensionar, de­cedand la 14 iunie 1801, cu stigmatul de sluga fara caracter.

In secolul urmator a avut loc Raz­boiul de Secesiune, care a durat patru ani, sub presedintia lui Abraham Lincoln. A inceput la 12 aprilie 1861 si s-a incheiat la 9 aprilie 1865. Sclavii negri erau in numar de patru milioane si valorau doua miliarde de dolari. Ca o reactie la desfiintarea sclaviei, in 1865 a aparut organizatia Ku Klux Klan. In timpul razboiului au murit 620.000 de soldati si 325.000 au fost dati disparuti. In final, sudistii au fost infranti de nor­disti. Genelalul sudist Lee s-a predat gene-ralului yankeu Ulysses Grant, care va deveni al 18-lea presedinte al SUA, intre 1869 si 1877.

Eliberarea sclavilor va fi platita cu viata de catre Abraham Lincoln, care va fi asasinat intr-o loja a teatrului Ford, din Washington, la14 aprilie 1865. In acea seara, in timpul piesei de teatru Verisorul nostru american, extremistul sudist John Wilkes Booth s-a strecurat in spatele presedintelui si l-a impuscat in ceafa cu trei cartuse. Fiind actor in acel edificiu, stia bine incaperile si coridoarele care duceau la loja in care se afla viitoarea lui victima. Dupa ce si-a desavarsit crima, a exclamat: “Asa se intampla intotdeauna cu tiranii!” Desi ranit de gloantele oamenilor din paza presedintelui, a reusit sa fuga. La finalul unei agonii de cateva ore, a doua zi s-a confirmat decesul pre­sedintelui american, un om impozant, care avusese inaltimea de 193 de centimetri, un urias pentru acea epoca. Asa­sinul a fost gasit 11 zile mai tarziu, ascuns intr-o sura de paie. In urma refuzului de a se preda, soldatii au incendiat sura, pentru a-l obliga sa iasa si l-au arestat.

Exista si teoria ca asasinul prese-dintelui a fost platit de bancherul Rotschild, de­oarece Lincoln a dat dispozitie sa nu se mai plateasca dobanzi bancilor coordonate de cel ce urmarea finantarea sudis­tilor separatisti.