Gata, ceea ce numeam “reflexul lui Pavlov” s-a incheiat. Adica cotizarea in REER pentru anul de impozitare 2009. Asa cum era mentionat si pe website-ul Agentiei de Venit a Canadei, totul a luat sfarsit de Martisor.
Daca sperati sa va puteti trage sufletul dupa toata aceasta “furie furioasa” care vine peste noi in fiecare an, ei bine, am doua vesti. Cea buna este ca reclamele cu vidanjori, spalatori de geamuri si alte fufe care te invata unde sa-ti pui bani – “caci insusi numele o spune” – au luat sfarsit. Cea proasta este ca va cam trebui sa ne declaram veniturile.
In functie de ceea ce facem in timpul anului si de ceea ce ne sfatuieste contabilul cu care lucram, declaratia de venit trebuie produsa, sub o forma sau alta, pana la data maxim admisa. Aceasta difera, spre exemplu, de la un angajat la un lucrator autonom.
Secretul lui Polichinelle este faptul ca respectivele declaratii nu contin numai obligatii fiscale, ci si drepturi – binecunoscutele deduceri fiscale. Prin prisma acestui fapt ma voi referi la asigurarea de medicamente si ingrijiri medicale, care, in Québec, poate fi publica sau privata.
Pe website-ul Portail Québec, puteti gasi sub rubrica “Actualitate guvernamentala” comunicatul care are ca subiect titlul prezentului articol. Pentru cei mai putin familiarizati cu internetul, voi reproduce cateva pasaje.
“Au Québec, il est obligatoire de détenir, en tout temps, une assurance couvrant les médicaments. (…) Les personnes admissibles à un régime privé d’assurance sont obligées d’y adhérer et de couvrir leur conjoint et leurs enfants. (…) Vérifier sa situation peut permettre d’éviter de coûteuses surprises. En effet, une personne qui ne respecte pas l’obligation d’être couverte par une assurance médicaments devra payer à Revenu Québec un montant équivalent à la prime du régime public pour tous les mois complets où elle n’avait aucune couverture.”
Nu ma voi apleca asupra interpretarii acestui text in raport cu situatia fiecaruia – o pot face in particular. Util pentru dumneavoastra este sa cunoasteti anumite informatii care va pot ajuta sa economisiti bani si sa va protejati mai bine.
Cred ca nu mai trebuie sa reamintesc faptul ca asigurarea publica (celebra Carte Soleil) nu acopera toate serviciile medicale, ca pe unele le acopera numai in parte, ori ca exista restrictii in functie de admisibilitatea pacientului. In acest sens, cele mai cunoscute lipsuri se refera la ingrijirile dentare (caracteristica cea mai solicitata) si la cele oftalmologice. Lista este insa mult mai lunga si se refera si la costul unor radiografii, medicamente, operatiuni de laborator, tratamente, echipamente, accesorii si servicii. O asigurare privata va poate acoperi toate acestea si poate fi personalizata conform nevoilor dumneavoastra, atata vreme cat puteti alege intre mai multe companii.
Un alt avantaj major al unei asigurari private este economia de impozit pe care v-o poate procura – de regula 40%. Cei care au propria afacere au posibilitatea de a deduce cheltuielile lunare, in multe cazuri chiar si pentru membrii familiei. Cum situatiile pot diferi de la un caz la altul, verificati la Agentia de Venit a Canadei sau consultati-va consilierul fiscal.
Conform Statistique Canada, in 2006, o familie canadiana de nivel mediu a cheltuit circa 1.250$ pentru ingrijiri medicale care nu erau acoperite de regimul public provincial. Exista, de asemenea, voci care sustin ca provinciile au inceput sa-si restranga serviciile si procedurile acoperite, din pricina limitarilor fondurilor pe care la au la dispozitie (Toronto Star – 21 iunie 2008).
Oamenii se folosesc de tot felul de scuze: “asigurarea publica acopera totul” sau “nu-mi trebuie asa ceva” ori “am alte prioritati financiare”… Exista vreo “prioritate financiara” care sa fie mai importanta decat sanatatea dumneavoastra?
