Subsemnatul…, domiciliat in…, posesor al buletinului de identitate seria… Va mai aduceti aminte ce frumos mai suna o declaratie pe vremea impuscatului?
Ei bine, nu despre asa ceva vroiam sa va povestesc, ci despre declaratia de venituri anuale si despre faptul ca iar a mai trecut un an si iarasi ati gasit in cutia postala unul sau mai multe din ravasele urmatoare: T4 (veniturile din salariu), T4A (veniturile din pensie), T4E (veniturile pentru perioada de somaj), RC62 (banii primiti pentru copii) si lista poate continua inca mult si bine. Mai adunati pentru fiecare combinatie de mai sus si echivalentul formularelor provinciale, pentru a vizualiza mai bine lastarisul fiscal canadian.
De ce sa fie simplu, cand e atat de usor sa fie complicat? Gurile rele spun ca fiscalitatea e complicata pentru a justifica enormul consum de energie umana la cele doua nivele guvernamentale. In plus, e mult mai usor sa te joci de-a cifrele (exemplu – in campania electorala) atunci cand majoritatea nu intelege mare lucru.
Dar sa lasam speculatiile pentru politicieni si sa revenim la subiectul de astazi: declaratia de venituri. Fiecare rezident canadian, adult si vaccinat, are, dupa lege, datoria sa-si declare veniturile, indiferent in ce parte a lumii au fost castigate. Chiar daca nu ati castigat nimic, o declaratie ca nu ati castigat se cere facuta. Data pana cand trebuie trimisa aceasta declaratie, la cele doua ministere de finante, este 30 aprilie pentru particulari. Pentru companii, data limita este 15 iunie. Dar si in acest caz, daca este de platit o diferenta de taxe, cecul trebuie sa plece pana la sfarsitul lui aprilie. De regula, taxele se platesc prin retineri la sursa, pentru salariati, sau prin depozite periodice, pentru cei ce lucreaza pe cont propriu.
O paranteza pentru cei salariati: principala deductie de care puteti beneficia este cotizarea la un REER (regim inregistrat de economisire pentru pensie). Institutia financiara care gestioneaza contul dvs. va trimite la inceputul fiecarui an un document pentru taxe, cu sumele depuse intre datele de 1 martie si 31 decembrie ale anului precedent, iar la inceputul lui martie un alt document, cu sumele depuse intre 1 ianuarie si sfarsitul lui februarie. Aceasta separare se face pentru a va permite sa folositi deductiile pentru impozitul din anul in curs sau pentru cel din anul trecut, in maniera care va avantajeaza cel mai mult. Si, pentru ca tot ne aflam la capitolul REER, am inca destul de des ocazia sa aud: “daca-mi pun REER-ul la voi, ce dobanda-mi dati? Cei de la banca X, imi dau 10%…”.
O precizare este necesara. Daca vorbim de dobanzi garantate, ne referim la depuneri la termen (CPG). In aceasta perioada, dobanda la termen se situeaza la valori jenante, ce nu reusesc sa acopere nici macar inflatia. Asa ca, daca cineva va incanta urechile cu profituri ce duc lipsa de bun simt, deschideti bine ochii. Cei care vor ca economiile lor sa le aduca o dobanda mai mare le vor plasa in fonduri si, implicit, accepta un anumit risc. Fondurile de investitii nu au o dobanda garantata. Cu cat o sa cautati o dobanda mai mare, cu atat va asumati un risc mai mare. Toleranta dvs. la risc se stabileste matematic, printr-o formula numita profilul investitorului. Acest profil e recomandat sa-l revizuiti macar o data la doi ani.
De multe ori, o parere avizata asupra economiilor personale va poate ajuta sa evitati micile greseli ce costa scump.
Cat despre declaratia de venituri, puteti sa o faceti de unul singur sau sa apelati la serviciile unui specialist. Ajutorul specialistului este, adesea, mai mult decat necesar, dar in ambele cazuri nu uitati ca raspunderea pentru cele declarate ramane personala.
