In afara de datoriile contractate pentru achizitia, ameliorarea, intretinerea si conservarea bunurilor din patrimoniul familial, legea mai prevede si alte deduceri, cum ar fi:
– bunul care face parte din patrimoniul familial si pe care unul dintre soti il avea inainte de casatorie. De exemplu, daca in momentul casatoriei unul dintre soti poseda deja o casa, care mai apoi a devenit rezidenta principala de familie, se deduce valoarea neta pe care o avea acea casa la momentul casatoriei, in asa fel incat sotul sa recupereze valoarea respectiva in momentul partajului;
– bunul din patrimoniul familial achizitionat sau imbunatatit in urma unei mosteniri sau donatii. De exemplu, daca unul dintre soti utilizeaza o suma de bani pe care a mostenit-o pentru a cumpara rezidenta familiala, aceasta suma se deduce si va fi recuperata in momentul partajului;
– plus-valoarea castigata in timpul casatoriei. De exemplu, sotul care avea casa, inainte de casatorie, va beneficia proportional de plus-valoarea pe care aceasta casa a castigat-o in timpul casatoriei;
– inlocuirea unui bun avut inainte de casatorie. De exemplu, daca sotul proprietar al unei case inainte de casatorie o vinde in timpul casatoriei pentru a achizitiona o alta, unde va locui cu familia, se aplica aceleasi reguli ca si cum nu ar fi vandut-o.
Dupa cum putem constata, aceste dispozitii pot da nastere la calcule complexe si de aceea este recomandat sa consultati un avocat.
Odata ce calculele au fost facute, partajul se regleaza in numerar sau prin transferul proprietatii unui bun in favoarea celuilalt sot. Adica, daca un sot trebuie sa plateasca celuilalt 20.000 $, el poate sa-i verse direct aceasta suma sau sa-i doneze ori sa-i transfere un bun in valoare de 20.000 $.
Inainte de a incheia o astfel de tranzactie este recomandat sa consultati o persoana de specialitate, pentru ca anumite dispozitii fiscale pot avea ca efect penalizarea unuia dintre soti. De exemplu, cand vindem un «chalet» trebuie sa platim, in general, un impozit pentru castigul de capital («gain en capital »), ceea ce nu se aplica pentru o rezidenta principala. Deci, daca sotul din cazul pe care l-am dat ca exemplu mai sus, in loc sa plateasca 20.000 $, ii transmite «chalet»-ul celuilalt sot, acesta din urma va trebui sa plateasca impozit in momentul in care il va vinde.
In final, subliniem ca tribunalul are un rol discretionar in realizarea partajului, putand, printre altele, sa esaloneze plata datoriei unuia dintre soti sau sa atribuie anumite bunuri unui sot ca fiind echivalentul unei plati partiale sau totale.
