Marea strategie a Guvernului Boc de a reduce cheltuielile statului prin concedierea a 100.000 de functionari bugetari a murit inainte de a se naste. Ministerele si agentiile guvernamentale s-au tot reorga- nizat, asa incat bugetarii s-au miscat dintr-o structura in alta, rezultatul final aratand nu numai ca n-au existat concedieri, dar ca s-au mai facut angajari. Un rezultat previzibil pentru orice strategie care se pune la cale in Romania.
Mai mult, ca sa restructurezi ceva trebuie sa ai o idee asupra numarului de angajati. Or, in Romania nimeni nu poate sa spuna cati salariati are statul, pentru ca statisticile se bat cap in cap.
Strategia lui Boc era bolnava de la inceput, pentru ca premierul a uitat sa precizeze ca punerea pe liber a 100.000 de oameni nu imseamna automat o economie la salarii. Disponibili- zatii trebuie sa incaseze mai multe salarii compensatorii, dupa care cei mai multi intra in somaj – ceea ce inseamna tot cheltuieli din buget. Numai dupa trei ani se pot vedea rezultate palpabile. Dar pana atunci vin alegerile parlamentare si nimeni n-are chef sa se sacrifice si sa ofere cadou urmatorului guvern un aparat de stat restructurat.
Pe de alta parte, strict administrativ, daca ne comparam cu restul Uniunii Europene constatam, surprinzator, ca avem mai putini bugetari raportat la populatia tarii. De exemplu, Franta are peste 11% din populatia activa platita de stat (functionari plus aparare si ordine publica). Noi avem doar 7,4 procente, iar media europeana este de 8,5%. Deci nu numarul in sine de bugetari este problema, ci calitatea lor.
Primul lucru anormal care te izbeste in Romania este ca orice directoras de la stat are masina de serviciu cu sofer, secretara si, probabil, inca un bagator de seama. Toti sunt platiti de la stat. In Canada sunt foarte putini sefi care au sofer, numai cei care sunt persoane cu adevarat importante. Majoritatea isi pot conduce masina singuri pana la serviciu. In Romania, fudulia este extrema pe cheltuiala statului. Dar nu l-am auzit pe Boc sa abordeze aceasta varianta, mai simpla.
Comparand cifrele cu restul Europei, vedem ca la noi, de fapt, e nevoie de oameni la stat. Dar nu in administratie, ci in invatamant si, mai ales, in sanatate. Comparatia este relevanta. Media europeana a salariatilor din educatie este de 8%, iar din sanatate – 10,5%. In Romania, sunt numai 6,3%, respectiv 5,8%. Iata de ce si avem atatea probleme in cele doua sectoare sociale – printre altele, din lipsa de personal.
Este logic, dupa analiza de mai sus, ca trebuie sa angajam profesori, infirmiere si doctori si sa concediem soferi, caratori de genti si se-cretare. Cam asa ar fi aratat o strategie de bun simt a guvernului de la Bucuresti.
Dupa ce a rezolvat si problema bugetarilor, premierul Emil Boc ataca frontal strategia Romaniei in ceea ce priveste automobilele electrice. El a comandat pe loc o comisie interguver- namentala, care se va apuca de lucru imediat. Zice Boc ca “automobilul electric nu va fi doar o idee nastrusnica, va fi un lucru real, impus de necesitatile vietii de zi cu zi. La inceput, aceasta masina va costa mai mult, dar in timp ea va deveni accesibila”.
Citind despre lansarea ideii de strategie in domeniul masinilor electrice, mi-au dat lacrimile. De ras. Masina electrica intr-o tara in care sunt inregistrate 700.000 de carute… Boc cred ca si-a pierdut simtul ridicolului. O pierdere grea pentru un ardelean.