Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Côte-des-Neiges
Statia de metrou Côte-des-Neiges preia numele cartierului in care se afla, cel mai cosmopolit si mai aglomerat din Montréal si, totodata, unul dintre cele mai pitoresti si mai dinamice. Dar el este totodata si unul dintre cele mai vechi. Trebuie sa coboram spre sfarsitul secolului al XVII-lea pentru ca sa fim martorii primei initiative care a marcat nasterea cartierului.
La 24 aprilie 1698, Dollier de Casson, Superior al Ordinului Sulpicienilor, proprietar de terenuri in zona care avea sa devina mai tarziu Côte-des-Neiges, a incredintat arpentorului Gedeon de Catalogne sarcina de a masura si delimita 34 de loturi perpendiculare pe un rau care cobora dinspre nord-vestul colinelor Mont Royal spre Rivière-des-Prairies. Raul cu malurile inzapezite a fost numit Ruisseau-des-Neiges, iar drumul care ducea de-a lungul lui, despartindu-se apoi de el si trecand peste Mont Royal, a fost numit Côte-des-Neiges.
Sulpicienii au construit o moara de faina si au vandut loturile unor particulari. Acestia au alcatuit nucleul viitorului cartier. Catunul s-a numit la inceput Notre-Dame-des-Neiges, dupa numele unei capele sulpiciene din fortul Messieurs (de pe actualul bulevard Sherbrooke).
Prezenta raului a favorizat aparitia si dezvoltarea atelierelor de tabacarie care au reprezentat primul motor economic al zonei. De la Benjamin Goyer, proprietarul unei tabacarii importante a locului, se trage numele strazii Goyer ce traverseaza bulevardul Côte-des-Neiges de astazi. Tabacariile erau atat de numeroase incat asezarea mai era numita si “satul tabacarilor”.
Abia dupa mai bine de un secol si jumatate, in 1862, s-a oficializat numele si identitatea satului Côte-des-Neiges. Douzeci si sapte de ani mai tarziu, in 1889, Côte-des-Neiges a fost divizat in alte doua localitati, Ville de Notre-Dame-des-Neiges si Village de Notre-Dame-des-Neiges. Divizarea aceasta a durat pana in primul deceniu al secolului urmator cand Ville de Montréal le-a anexat si le-a reunit intr-un singur cartier, sub numele de Côte-des-Neiges.
Alipirea la marele oras din vecinatate a adus dupa sine disparitia raului, a tabacariilor si intrarea intr-un proces de dezvoltare care s-a accelerat mai ales dupa al doilea razboi mondial.
La sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX, Côte-des-Neiges era reputat ca o zona de viata patriarhala. Anglofonii din Montréal isi aduceau aici oaspetii sa le arate cum arata un french village.
Francezii erau majoritari, dar totusi nu erau unicii locuitori ai zonei. Erau si englezi care se stabilisera aici dupa 1760, anul capitularii francezilor in fata englezilor, si de asemenea si irlandezi, alungati de foametea din tara lor in secolul al XIX-lea. Fata de Côte-des-Neiges, Montréalul era perceput, la sfarsitul secolului al XIX-lea, deja ca o mare aglomeratie, daunatoare sanatatii – sa ne amintim de epidemia de variola din 1885 – iar Côte-des-Neiges era aproape un loc de refugiu sanitar.
Dupa anexarea la Montréal, reputatia de mediu favorabil sanatatii s-a mentinut si a reprezentat unul dintre motivele pentru care de-a lungul vremii au fost instalate in zona atat de multe spitale – sapte. Comunitatilor francofone si anglofone li s-au adaugat in perioada interbelica, cu incepere din 1930, evreii, si apoi treptat alte comunitati, mai ales dupa razboi.
Université de Montréal, infiintata in 1878, in prezent a treia ca marime din Canada, a inceput in 1926 sa construiasca noi campusuri, dupa planurile arhitectului Ernest Cormier. Criza mondiala a stopat insa lucrarile, care n-au fost reluate decat dupa izbucnirea razboiului. Noile campusuri au fost inaugurate in 1943. Construirea universitatii a favorizat dezvoltarea si intensificarea caracterului cosmopolit. Astazi, in cartierul Côte-des-Neiges, potrivit datelor furnizate de Statistique Canada, 44 % dintre locuitori apartin comunitatilor culturale, formate de imigranti originari din 50 de tari. Este poate un fapt ce explica vivacitatea si farmecul particular al acestui cartier unic din Montréal.
