Turnatoria conjugala

In perioada 12 ianuarie – 31 mai 2008, am scris in publicatia de fata 22 de episoade dintr-un serial ce purta titlul Iubiri pasionale. De-a lungul acelor pagini am cautat sa zugravesc, printre altele, frumusetea caracterului partenerelor de viata ale unor personalitati. De multe ori s-au confirmat acele vorbe din batrani care spuneau ca femeia te ridica si femeia tine casa. In plus, ne amintim cu totii de slagarul Iubesc fe­meia, compus de Ionel Fernic, in care spune ca femeia este o poveste eterna, o cheie a vietii. In acest episod voi scoate insa in evidenta cat de imprevizibile pot fi unele femei.

Vasile Gavrilescu s-a nascut in localitatea Silistra, la 5 aprilie 1937. Dupa incheierea razboiului, cand Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei vecine, familia Gavrilescu s-a stabilit la Craiova. In no­iembrie 1956, tanarul entuziast in var­sta de 19 ani a infiintat organizatia anti-comunista Spartacus, racoland multi prieteni. Intentia a fost deconspirata de un informator si fostii colegi de scoala au devenit colegi de lant, in temnitele politice neincapatoare. Voi trece peste multimea amanuntelor documentare.

In final, Sile Gavrilescu a efectuat noua ani si jumatate de detentie, la inchisorile Aiud, Gherla si lagarul de exterminare de la Luciu-Giurgeni, pe malul Dunarii. A mai fost acuzat de trecerea frau­duloasa a frontierei in Iugoslavia. In­tentiona sa-si publice in strainatate un manuscris memorialistic, de o mie de pagini, in care erau dezva­luite ororile savarsite de comunisti. In final, dupa multe patanii, a ajuns in Franta, unde a fost deceptionat de felul cum a fost ajutat de diaspora roma­neasca, in care isi pusese mari sperante, riscandu-si libertatea de mai multe ori.

Dupa 1 ianuarie 1990, a revenit definitiv in tara, cei doi copii ramanand la Paris. Prima sa actiune a fost aceea de a-si consulta teancul de dosare din arhi­ve­le Securitatii. Spre marea sa uimire, a constatat ca, in evidentele organelor represive, Vasile Gavrilescu figura sub numele codificat Liliacul. A ramas consternat sa afle ca informatorul sarguincios al Securitatii era chiar Aurelia, defuncta sa sotie.

Delatoarea fusese racolata cu multi ani in urma si avea numele conspirative de Amalia si Marcela. Sotul, van­dut pe bucati, si-a dat seama ca multe nopti s-a culcat in pat cu Securitatea, care stia orice miscare a infractorului anticomunist. Vasile Gavrilescu a inteles tarziu din cauza cui a fost condamnat la un total de 56 de ani de temnita grea, din care a executat noua ani si jumatate.

Dupa o viata cu putine bucurii, dar bogata in deceptii, cel haituit s-a edificat din cauza cui Securitatea cunostea toate miscarile lui. Tardiv, a dezlegat o enigma veche. In urma cu multi ani, la prima perchezitie efectuata de Securitate, scotocitorii s-au dus direct la noptiera cu spatele dublu, in care isi tinea ascuns manuscrisul anticomunist, destinat sa ajunga in Occident. Desi vorbise doar cu sotia lui despre acea ascunza­toare, refuza sa o considere de cea mai joasa speta, in conditiile in care copiii nu aveau nevoie de un tata in spatele gratiilor.

Dupa o perioada cumplita, timp in care si-a lasat tineretea in inchisorile politice de trista amintire, Sile Gavriles­cu si-a amintit, cu un gust amar, de iubita in care isi pusese multe sperante. Nadajduia ca ingerul intalnit ii va fi un sprijin solid la bine si la greu.

A cunoscut-o pe Reli intr-o zi in care trandafirii si tuberozele erau in floare, emanand acel parfum imperial. Intr-o lunga noapte de vara, pe o banca in parc, si-au jurat credinta vesnica, dra­goste netarmurita si respect nepieritor. Pe Aurelia a declarat-o regina vietii lui, in timp ce pe umeri ii presara petale de regina noptii. Cu toate acestea, intr-o clipa nefasta, blestemata, aleasa inimii a facut un nefericit pact cu diavolul, care avea epoleti albastri. A semnat contractul duplicitatii. L-a tradat pe cel care nu era alcoolic, nu o batea si nu omorase pe nimeni. Era un simplu opozant politic, un muritor care avea incredere oarba in nevasta lui.

Notele informative date de sotie au fost prelucrate de-a lungul anilor de 3 generali, 12 colonei, 16 locotenent-colonei, 8 maiori, 5 capitani, 2 locotenent-majori si 2 locotenenti, toti de la Securitate. Pana in prezent, Vasile Gavrilescu a publicat peste 20 de volu­me de memorii, din ca­re citez, ca sursa principala, Istoria personala, Editura Ex Ponta, Constanta, 2001. L-am cunoscut personal pe autor, cu care am lucrat o perioada la CNSAS.

*****

Un alt caz plin de enigme si controverse l-am gasit in marturisirile lui Edmond Gheorghe. In anul 1996, si-a luat inima in dinti, a parasit tara natala si s-a stabilit la Montréal. Faptul ca, la varsta de 34 de ani, suferea de spondilita anchilozanta nu l-a descurajat. Era dispus la orice munca si efort. Navigand pe internetul buclucas, s-a gandit sa-si ca­u­te jumatatea. A gasit-o repede. Fara sa se vada in carne si oase, au decis sa-si uneasca destinele. Zicala graba strica treaba s-a adeverit si in acest caz.

La 4 decembrie 2001, au decis sa se casatoreasca. Pentru finalizarea intentiei, tanarul investitor in sentimente curate, plin de speranta, a plecat in Romania. S-au vazut, s-au pla­cut. Intre ei s-a infiripat o iubire pasio­nala. Iubirea la prima vedere a fost incandescenta. In urma urgentarii demer­su­rilor specifice imigrarii, pe 25 noiembrie 2002 tanara sotie calca pe pamant canadian. Fericirea era fara margini.

Starea de beatitudine a durat numai o luna, dupa care, incet-incet, decla­rati­ile de dragoste eterna s-au rarit, au devenit glaciale, au degenerat. Zana din povesti a parasit domiciliul conjugal. In cererea de divort, printre altele, figura o acuzatie bizara, aceea ca sotul o abuza sexual.

Consternat de intorsatura lucru­ri­lor, Edmond Gheorghe a avut o cadere psihica, suportand opt luni de tratament, incepand cu ianuarie 2003. Acel a­mor fierbinte devenise brusc o teapa sentimentala rece. Perdantul naiv si-a dat seama tarziu ca aleasa inimii si-a dorit un mariaj din interes. Dupa perfectarea actelor de rezident permanent, tanara plina de interese s-a descotorosit rapid de cel care a ajutat-o sa ajunga in Canada. Frumoa­sele intentii de altadata au fost demolate, folosind buldozerul unui limbaj abraziv. De neinteles este faptul ca fugara l-a actionat in judecata pe sotul infirm. Acesta era acuzat de virilitate ex­cesiva si alte insanitati. Condamnabila este si persoana care a indemnat-o pe tanara sa-si deteste alesul, in timpul scurt care a trecut de la primele juramin­te de fidelitate si iubire eterna. Din declaratia sotului inselat rezulta ca acele legaminte s-au dovedit a fi clasice sperjururi.

Procesul a durat aproape cinci ani, fara ca in probatoriu sa existe dovezi incri­minatoare clare. In iunie 2007, Edmond Gheorghe a fost achitat definitiv, absol­vit de toate acuzatiile fictive. Dure­rea a trecut, au ramas insa sechelele. Evit sa dezvalui numele fostei sotii, deoarece nu detin o marturie si din partea ei. Doream sa-i cunosc punctul de vedere personal, o opinie justificativa. Nu stiu cauzele debarasarii de cel care i-a intins o mana. Imi scapa motivatia acceptarii unei casatorii fulgera­toare cu un partener al carui mers dificil era vizibil chiar de la prima intal­nire.

Pentru a compara mai multe surse de informare am consultat arhivele unor publicatii comunitare, in care au aparut mai multe seturi de comentarii, in mai 2005 si septembrie 2007. Sunt multe necunoscute, care, scoase la i­vea­la, ar fi intregit ecuatia acestui caz, in aparenta simplu dar atat de complicat. In orice conflict, un publicist comentator trebuie sa-si pastreze neutra­li­tatea. Este de dorit gasirea unui echilibru perfect intre doua adevaruri, pe un singur nivel de realitate.