Catalin Guica, unul dintre specialistii in judo ai Canadei, a fost contactat de federatia internationala de specialitate pentru a face un stagiu de pregatire cu sportivii judoka din Ecuador, un stat din America de Sud aflat chiar pe Ecuator.
In jurnalul sau de calatorie, Catalin Guica continua sa povesteasca vizita sa in aceasta tara: contactele sale cu judo-ul local, cu oamenii si cu locurile, adesea surpinzatoare. Daca in numarul trecut atentia s-a concentrat asupra sosirii si schimburilor protocolare cu cei de la Comitetul Olimpic, in acest episod are loc intalnirea cu sportivii si incepe munca propriu-zisa, nu lipsita de peripetii.
Cuenca si drumul spre Cuenca (Parcul National Cajas)
Intr-un sfirsit de saptamina sunt invitat la Cuenca, oras de munte (aproximativ 1.800 metri altitudine) unde se desfasoara o competitie de judo de nivel national. Asta imi permite sa evaluez nivelul global al judo-ului din Ecuador. Plecam. Distanta este de 300 de kilometri, dar diferenta de nivel e importanta, astfel incat de la caldura umeda de 30 de grade trec la agreabila temperatura de 14-15 grade in timpul zilei. Sa un uitam ca ne aflam la Ecuator.
De la Guayaquil la Cuenca trecem prin suburbiile extrem de sarace ale Guayaquil-ului si mai apoi prin Parcul National Cajas, pe un drum serpuit gen Trans-fagarasan, dar fara paduri. Muntii sunt golasi de-a dreptul. Parca ai trece printr-o radiografie, se vad numai oasele. Asa si aici: se vede doar piatra si foarta putina vegetatie, de fapt iarba si foarte putini arbusti.
Urcam, urcam si pe urma coboram,coboram, ne apropiem de Cuenca si sunt avizat ca urmeaza palcuri de eucalipti. Intr-adevar, miroase a… eucaliptol. Eu nu mai vazusem eucalipti, asa ca fac poze. Sunt arbori inalti de 20-30 de metri, foarte subtiri si au parca un ciuf de coroana pusa pe o tulpina luuuunga si cam cheala, in sensul ca nu prea sunt multe ramuri intre radacina si coroana.
Orasul este frumusel, gen statiune de munte. Sunt si case frumoase si ceea ce s-ar numi case de vacanta, precum si blocuri. Piata e plina de viata si plina de indieni care fac comert cu diverse. Multe femei poarta palariute cu borul ingust si plat. Sunt mici de inaltime. Privindu-le, am senzatia ciudata ca n-au crescut mai mult din cauza… palariei!
Si aici se vede,totusi, saracia. Femeile spala rufele la raul care traverseaza orasul. Estimez ca orasul are vreo suta de mii de locuitori.Nu stiu exact, dar nu e foarte mic. Toata lumea ma previne sa fiu atent la hoti. De fapt, asta este valabil peste tot in Ecuador. De exemplu, ti se poate smulge camera din mana cand filmezi pe strada.
Cuenca are si universitate, cu multe facultati. Ce observ: seara, la intersectiile cu semafor, diversi tineri jongleaza cu torte (flacari) si pe urma se prezinta la geamul masinii pentru bacsis. Par a fi studenti, in orice caz , nu cersetori profesionisti.
La Cuenca asist la o competitie de judo de nivel national, prezenti fiind judoka de toate varstele. Organizare buna, sala suficient de mare pentru cei 450 de sportivi inscrisi. Nivelul competitiei: slabut. De fapt, in toata tara sunt cam 900 de judoka. De unde sa iasa calitate?…
In Canada sunt peste 20 de mii, in Franta – 600 de mii. Asta pentru comparatie. In cifrele mentionate se includ toti cei inscrisi la judo: competitori sau nu, copii, adulti.
Antrenamente
Intors de la Cuenca, unde m-am dus la inceputul “sejurului”, ma apuc serios de treaba, adica imi ajustez planificarea la ceea ce percepusem din realitatea in-conjuratoare, precum si din discutiile cu antrenorii si diversii conducatori ai fenomenului sportiv. In fine, am inceput luni, 19 aprilie.
Dupa parerea mea, antrenamentele au fost primite bine. La inceput, din curiozitate. Am incercat sa fac in asa fel incat sa fie o experienta in premiera in viata lor de sportivi: volum mare de lucru (trei ore jumate de lucru, de doua ori pe zi, adica un total de sapte ore pe zi), dar in mare parte desfasurat pe muzica disco, totul impanat cu exercitiile specialitatea casei Guica, exercitii ce nu puteau fi alta decat o noutate pentru ei.
Antrenorul principal, Tigran Karhanyan din Armenia, a avut de la inceput o atitudine extrem de pozitiva, adica m-a sprijinit si nu s-a instalat nici un fel de concurenta intre metoda lui obisnuita si ceea ce faceam eu.
Mici cumparaturi
Pentru a pune in aplicare planul meu de pregatire pe perioada de o luna, am nevoie de cateva mici cumparaturi: o franghie, niste gantere de un kilogram, banda scotch-tape. Plec impreuna cu acelasi Gaston, factotum al federatiei, care indeplineste functia de sofer, secretar si comisionar. Plec zic, sa cumparam aceste obiecte. Le gasim, hai sa le luam, pai stai ca nu am bani, ca nu mi-a dat nimeni, zice Gaston. Asta desi cumparaturile fusesera aprobate de presedintele federatiei. Preturile erau mici, cateva rulouri de scotch-tape, o franghie de amarat barci, ceva sub 20 de dolari. Ca sa nu mai venim inca o data si ca sa evit tergiversarile, le cumpar eu, urmand sa fac un decont la federatie. In decontul ala, trebuie sa pui si numarul de la pantofi al celui care ti-a vindut scotch-ul, numarul de cont al federatiei (din 25 de cifre) si alte mici detalii fara de care nu iei banii. O indelunga birocratie.
Salariul minim in Ecuador este de 240$ pe luna. Pensia normala este de 80$ pe luna. Aflu ca salariul se exprima intotdeauna net – atata pe luna – ca in Romania, fiindca aproape nimeni nu plateste impozite. Mizeria e mare, mai mare decat in orice timp si loc din Romania. Am vazut scolile la tara: un sopron, eventual facut din caramida. Nu au geamuri fiindca e cald, dar aspectul de sopron? Multe din scolile de la tara sunt cat un cabanon mai mare cumparat la Réno-Dépôt!
Ecuadorul si sportul
– Fotbalul este sportul cel mai popular in Ecuador, iar meciurile Nationalei sunt cele care atrag audiente maxime.
– Nationala Ecuadorului s-a calificat la Cupa Mondiala din 2002 si 2006, dar nu si la cea din 2010.
– FIFA a interzis in 2007 meciurile internationale la o altitudine mai mare de 2.500 de metri. Ecuador, Peru, Bolivia si Columbia au trimis o scrisoare de protest fata de aceasta decizie.
– Tara are doua medalii olimpice in istoria sa, amandoua obtinute de acelasi atlet: Jefferson Perez, la proba de 20 km mars. El a luat aur la Atlanta in 1996 si argint la Beijing in 2008.
– Ecuavolley-ul este o variatie a voleiului practicata in Ecuador. Echipele sunt formate din trei jucatori, fileul este mai inalt si se joaca cu o minge de fotbal.
– Alte sporturi populare in Ecuador sunt tenisul (jucatori celebri: Nicolas Lapentti, Francisco Segura si Andres Gomez), baschetul si… luptele cu tauri
