Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Berri-UQAM
Daca pentru a doua parte a numelui acestei statii de metrou nu exista nici un semn de intrebare (e vorba de accesul la Université du Québec à Montréal), originea numelui Berri a constituit mult timp o enigma.
Astazi este acceptat ca numele acesta se refera la Simon Després, zis le Berry, care a trait in secolul al XVII-lea. El a facut parte din trupa de 153 de oameni trimisa din Franta lui Maisonneuve, in 1653, ca urmare a cererii acestuia de ajutor pentru apararea fortului Ville-Marie (viitorul Montréal) de atacurile irochezilor. Zece ani mai tarziu, in 1663, Simon Després este capturat de irochezi impreuna cu un alt soldat si ars de viu.
In cei zece ani cat a fost locuitor al Noii Frante, Simon Després, zis si le Berry, a devenit proprietar al unui teren din zona actualei strazi Berri. Destinul sau probabil ca a impresionat profund locuitorii acelor vremi nesigure, fiindca, la incepututul secolului al XIX-lea, fosta sa proprietate inca mai era cunoscuta sub numele >la Berry”. Din 1818, numele Berry este dat unei stradute care pana atunci se numea Guy.
Strada Berri (cu i, nu cu y) este prelungita in 1895, cu prilejul exproprierii unor terenuri, spre a se construi gara Viger, iar numele ei a fost dat cunoscutei statii de metrou din centrul orasului, cea mai mare din intreaga retea a metroului.
Côte-Vertu
Dezvoltarea diferitelor cartiere din Montréal a fost legata de incetarea amenintarilor din partea irochezilor, la inceputul secolului al XVIII-lea. Odata cu instalarea unei relative si-gurante, ordinul sulpicienilor, proprietar din 1663 al vastelor terenuri din Ile-de-Montréal (472 km2), a inceput sa incredinteze terenuri, asa-numitele côtes, spre administrare noilor coloni. De sosirea acestor coloni a fost legata, de asemenea, si aparitia unori noi parohii.
Sulpicienii consacrau de regula capelele lor Maicii Domnului – Notre Dame – iar numele capelelor se transmiteau terenurilor. Unul dintre aceste terenuri, Côte-de-Notre-Dame-de-Vertu, este consemnat prin 1702 in partea de nord a Ile-de-Montréal. Drumul public care ducea spre biserica s-a numit tot asa, dar ulterior, Notre-Dame a disparut, lasand loc lui Chemin de la Côte-Vertu, care a devenit ulterior Boulevard Côte-Vertu. Ca de obicei, statia de metrou a preluat numele arterei principale care trece prin apropierea ei.
