Oare ce as putea sa va povestesc acum, in plina vara, cand principala ocupatie se numeste cum sa-mi petrec mai bine vacanta?
Si ce e mai placut decat inceputul unei vacante mult asteptate, planificate, visate cu multe luni inainte, in sfarsit, pentru multi, cel mai minunat moment de la ultima vacanta incoace? Asa ca intrebarea mea ce v-ar putea interesa in acest timp? e cat se poate de pertinenta.
La inceput m-am gandit ca ar fi bine sa abordez tema investitiilor. De ce merg slab atunci cand vi se spune ca totul e bine si de ce cresc vertiginos atunci cand toata lumea se vaicareste ca nimic nu merge. Chiar daca aparent nu are logica, raspunsul e simplu. Cei care castiga investesc atunci cand pare ca nimic nu merge si se retrag atunci cand se spune ca totul e foarte bine; ceilalti fac invers.
Dar cum acest subiect e prea cunoscut pentru a va umbri lectura de vacanta, m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa va spun o poveste. Batranii spun ca la noi in sat, pe vremea cand se mai auzeau povesti cu feti frumosi si alte nazdravanii, traia un om ciudat, care pe jumatate nu vedea si pe jumatate nu mergea, dar avea darul sa vada ziua de maine oricui ii atingea crestetul capului. Mai greu a fost pana cand vreo doua vadane au dus vorba in satul vecin si asa, pe nestiute, faima i s-a intins mai repede ca fumul de tamaie.
Bineinteles ca, la inceput, lumea l-a luat in ras: mai, neterminatule, numa pe tine au reusit sa te gaseasca puterile necurate… Altul mai de seama nici ca era!
Dar rautatile vecinilor au disparut in ziua cand omul cu jumatate de gura i-a spus lui Sofronie: maine sa nu te duci la arat, ca vine un nor negru si o sa-ti trasneasca calul. Insa Sofronie, om manios la bautura si tacut ca o fata mare in restul timpului, a dat din cap si a plecat sa-si are palma de pamant dintre apa si sosea. Nu era inca bine de amiaza, cand, intr-adevar, un nor negru si manios s-a ridicat de dupa Magura si a inceput a fulgera si a trasni in stanga si-n dreapta. Ca sa scape de urgie, Sofronie a lasat plugul in brazda, a incalecat pe cal si i-o dat pinteni sa ajunga cat mai repede acasa. Numai ca, de cum a iesit la drum, un trasnet ca un muget de taur in calduri a lovit si calul, si calaretul. Inca mai iesea fum dintr-insii – a povestit vecina Mandrila, care a dat de ei dupa un ceas – cand s-a oprit vijelia.
Pe seara, la porta celui ce privea lumea cu un singur ochi, babele-si dadeau ghionturi pe muteste, care sa se duca prima, dar nimeni nu indraznea sa faca primul pas.
Intr-un tarziu, lelea Saveta si-a facut de doua ori cruce si-a intrat. Mica si indesata, cu tulpanu’ strans sub barba, s-a apropiat de prispa si a intrebat: bine, mai, aratare, ai zis ca o sa-i trazneasca numa’ calu’, nu si pe el. Asa e, a spus cel cu jumatate de gura, cine l-a pus sa stea calare? Povestea mai spune ca de atunci nimeni nu a mai facut nimic fara sa treaca pe la ghicitor.
Si, pentru ca au invatat repede sa-l asculte, au scapat de toate necazurile ce trebuiau sa li se intample.
Pe aici, locul ghicitorilor a fost luat de cei care fac statistici. Ei bine, ei au stabilit, dupa multe calcule si documentatie, ca unul din trei locuitori ai Canadei risca, de-a lungul vietii, sa fie atins de o forma de cancer. Asta inseamna doar 33 %, deci 66 % scapa, imi sopteste vecinul Gheorghita, imigrant recent, cu planuri mari de viitor. Asa e, vecine, ai dreptate, numai ca cei care au nenorocul sa guste ce inseamna asemenea boala nu sunt bolnavi doar 33%, ei traiesc cu boala 100%.
Mai bine ai lasa calculele pe seama altora si ti-ai pune ceva bani de-o parte, ca daca a fi sa faci si tu parte din statistici, o sa ai mare nevoie de ei. Dar asta e deja alta poveste, pe care o s-o ascultati dupa vacanta. Pana atunci, bucurati-va de vremea buna si de berea rece.
Vacanta placuta!
