Pe 18 iulie s-a incheiat editia cu numarul 29 a festivalului Mondial des Cultures din Drummondville, la care 29 de artisti au reprezentat Romania si romanii din Canada.
Dupa cum se stie, Mondialul reuneste anual, sub umbrela diversitatii culturale, spectacole diferite: de la pirotehnie muzicala la circ, discoteca, folclor traditional, urban, baleto-acrobatic etc. Este cea mai mare manifestare de acest gen din America si intre primele din lume.
Programul festivalului cere fiecarui grup sa-si demonstreze valoarea artistica, dar pune un accent deosebit pe punctualitate, logistica, organizare si capacitate de adaptare la situatii neprevazute. Grupurile trebuie sa prezinte cate doua spectacole diferite pe zi, unele in interactiune cu publicul sau cu alte ansambluri, respectand orarul si tema.
In luna mai, Ansamblul Folcloric Traditii din Cluj, care trebuia sa reprezinte Romania la Drummondville, anunta ca nu se mai poate prezenta, din motive financiare. Coregraful Ansamblului Hora, Cristian Balaj, propune atunci organizatorilor festivalului o alternativa. Propunerea este studiata si apoi acceptata de comitetul de selectie: la inceput de iunie, Ansamblul folcloric Hora este invitat oficial sa reprezinte Romania si romanii din Canada la Mondial des Cultures 2010.
Dupa o saptamana, membrii ansamblului, muzicantii, familiile lor si sustinatorii isi asuma responsabilitatea derivata din onoarea ce li s-a facut: invitatia e confirmata in 8 iunie, cu o luna inaintea festivalului.
Mondialul, in cateva cifre
De la prima editie (1982), mai bine de 2.500 de artisti din intreaga lume au urcat pe scena festivalului, iar numarul vizitatorilor se apropie de 5 milioane. Astazi, evenimentul atrage peste 250.000 de spectatori anual. Echipa de organizare are 7 salariati permanenti, 90 de angajati cu contract si 2.100 de benevoli. Bugetul este de 2,2 milioane de dolari pe editie, iar returul economic estimat e de 16,7 milioane.
Viata de artist, in turneu
In 29 mai, sambata dis-de-dimineata, inainte sa rasara soarele, trei minivanuri Hora (20 de dansatori, plus costume) pleaca de la Montréal spre Statele Unite. Ajung la New-York dupa 8 ore de drum, pe autostrazi si prin traficul din NYC. La destinatie li se ofera o supa cu taitei. Intra in spectacol, danseaza, impacheteaza costumele, apoi au parte de un ospat regal, de care se bucura in mare viteza, multumesc gazdelor de la Restaurantul Bucharest, se urca in masini si pleaca mai departe, la miezul noptii, spre Washington, DC. Ajung dupa alte 8 ore de drum, dorm cateva ore, dupa amiaza urca din nou pe scena. Se intorc la Montréal luni si isi reiau cursurile, examenele, job-urile, obligatiile familiale.
Nu stiau ca in SUA gustasera ceva din ceea ce avea sa-i astepte la Drummondville. Si anume organizarea sub presiune. In patru saptamani au pus la punct, la cerintele unei scene internationale, programul de baza si anumite elemente noi, precum confectionarea Ursului si a mastilor traditionale romanesti, pregatirea paradei, a animatiei si a dansurilor interactive. Foarte importanta a fost colaborarea cu muzicienii formatiei Les Artisans de Montréal, dirijate de Nicolae Margineanu, instrumentisti de mare valoare, care au acceptat sa acompanieze ansamblul Hora.
Surprize si succes… Mondial
Dogoarea umeda de joi, 8 iulie 2010, ajunsese la 44oC pe prima “scena” a Mondialului: un traseu de 1.1 km, pe care se derula parada cu tema “Bal mascat”. Vreo 60.000 de spectatori au asistat la aceasta defilare. Hora s-a prezentat cu cojoace ciobanesti din blana de oaie, Capra, Ursul, Baba cu tigaia si celelalte masti, care au fost filmate si prezentate de TVA, la stirile de seara si pe site-ul televiziunii. Le-au ales din toata parada.
In aceeasi seara, spectatorii au ocupat toate scaunele amenajate pentru a privi spectacolul de deschidere de pe Scena Mare, unde fiecare ansamblu a prezentat un dans. Felicitari din nou, Hora! Au avut succes si sala plina si la spectacolul interactiv. Dupa numerele dansatorilor si orchestrei, spectatorii au fost invatati un pas de hora si Perinita.
De altfel, romanii s-au depasit pe ei insisi, reusind o performanta demna de marii artisti: cu 10 minute inainte de intrarea pe scena au schimbat complet programul, din cauza unei probleme neasteptate. Cei 29 de artisti au acoperit insa programul de 30 de minute ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Aveau o ora si jumatate pana la urmatoarea reprezentatie, pe o alta scena. Unii s-au ocupat de costume, vreo sase au carat tambalul (de dimensiunea unui birou mare, din lemn masiv), iar altii, ca alaiul de nunta – muzicanti, dansatori si Urs – au defilat prin parc, pana la cealalta scena, facandu-si o aparitie care a ridicat lumea in picioare. De data aceasta, surpriza a venit pe timpul dansului, cand au constatat ca scena era inclinata, iar fetele alunecau la vale cu fiecare pirueta. Insa programul de cantece si dansuri parca a depasit in virtuozitate si sensibilitate pe cele de pana atunci.
Un alt lucru demn de notat: pentru cinci dintre artistii care ne-au reprezentat la Mondialul Culturilor, Drummondville a insemnat, cu ani in urma, locul si momentul cand, coborand de pe scena, au schimbat cursul vietii lor si a familiilor lor, prin decizia de a ramane in Canada. Faptul de a urca din nou pe aceeasi scena a fost parca ocazia sa-si plateasca o datorie de constiinta fata de tara.
