Nimic nu e mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
D’Iberville
Aceasta statie de metrou de pe linia albastra, modesta la nivel arhitectonic, imortalizeaza amintirea unuia dintre cei mai intrepizi si abili sefi militari din Nouvelle France, Pierre Le Moyne d’Iberville (1661-1706). Era al treilea copil din cei 14 ai ilustrului Charles Le Moyne, originar din Dieppe (Franta) si stabilit in Nouvelle-France in 1641, mai intai in Huronia (Ontario) si apoi definitiv, din 1646, in Ville-Marie (viitorul Montréal).
Charles Le Moyne s-a ilustrat ca aparator al asezarii Ville-Marie, intemeiate de Maisonneuve in 1642, contra atacurilor, aproape neintrerupte in acea perioada, din partea triburilor irocheze. Le Moyne este, de asemenea, considerat fondatorul asezarii Longueuil. Personalitatea sa temerara si polivalenta a reprezentat un model prestigios in familie si, drept urmare, toti cei 12 fii ai sai au devenit personaje marcante in istoria Noii Frante. Iar cel mai remarcabil dintre toti a fost, incontestabil, Pierre le Moyne d’Iberville.
Admirat in primul rand pentru faptele sale de arme, d’Iberville si-a probat iscusinta si ca negustor, explorator, capitan de vas, guvernator, colonizator. Familia il impinsese initial catre o viata mai linistita: intentionase sa-l faca preot. Insa Pierre, la 12 ani, fuge de acasa si se imbarca pe nava unui unchi, in semn de protest. Mesajul sau e inteles, asa incat tanarul este lasat sa se pregateasca pentru o cariera mult mai aventuroasa. In 1683, guvernatorul coloniei il trimite in Franta, ca sa solicite regelui un grad de ofiter pe navele de razboi franceze. Se pregateau evenimente importante.
In acelasi an, 1683, tatal sau, Charles Le Moyne, fusese numit guvernator al Montréalului si la ordinea zilei era concurenta cu englezii pentru foarte rentabilul comert de blanuri cu amerindienii, pe teritoriile limitrofe ale golfului James (ce apartinea Frantei). Englezii construisera deja in aceste locuri trei forturi (Monsoni, Rupert si Albany) si amenintau serios monopolul francez. Guvernatorul Noii Frante, marchizul de Denonville, initiaza in 1686 o expeditie militara contra lor. Participa la aceasta expeditie trei dintre fiii lui Charles Le Moyne, printre care si Pierre. Dupa episoade eroice de lupta, forturile sunt cucerite si Pierre este numit Comandant general al posturilor franceze din America de nord. In aceasta calitate, el nu se multumeste cu victoria dobandita, ci avanseaza spre nord, castigand pentru Franta fortul Nelson.
Reputatia sa este de-acum stabilita. El continua sa-i atace pe englezi si le distruge toate posturile din Terre-Neuve. Intentioneaza sa puna stapanire pe toata colonia, dar incheierea pacii pe continent il impiedica s-o faca. La insarcinarea regelui, el exploreaza insa vasta regiune Mississippi si descopera, in 1699, gurile de varsare ale fluviului. Dupa trei expeditii succesive (1699, 1700 si 1701), el fondeaza o noua colonie, Louisiana, bazata pe trei forturi a caror conducere o incredinteaza unui frate, Jean-Baptiste de Bienville. Acesta, la randul lui, va intemeia Nouvelle-Orléans.
In 1702, Pierre Le Moyne d’Iberville paraseste Louisiana si-i cere regelui 12 nave, spre a-i combate in continuare pe englezi. Obtine aceste nave la inceputul anului 1706 si cu ele ii terorizeaza pe englezi in coloniile lor din Antile. Jefuieste si anihileaza garnizoana insulei Nevis si face o escala la Havana, unde voia, se pare, sa vanda fier. Era numit de havanezi >El General Dom Pedro Berbilla”. Aici se imbolnaveste, probabil, de o boala tropicala, care se va dovedi mai puternica decat inamicii sai englezi, si moare la 9 iulie 1706.
Soldatii sai il idolatrizau mai ales din 1697 cand, cu o singura nava, Pelican, obtinuse o victorie stralucita impotriva a trei vase engleze. Victoria aceasta este celebrata pana astazi prin nava reconstituita in Vieux-Port. D’Iberville a fost supranumit, datorita curajului sau, “Le Cid canadien”.
