Autoritatea parentala reprezinta un ansamblu de drepturi si obligatii pe care le au parintii cu privire la copiii lor, inca de la nasterea acestora. Legea prevede ca parintii au dreptul si obligatia, in acelasi timp, de a proteja, de a supraveghea si de a educa copilul. De asemeni, ei trebuie sa dea atentie copilului lor, sa-l protejeze fizic si psihic, sa-l hraneasca, sa-l intretina si sa vegheze asupra securitatii si sanatatii sale.
Parintii au dreptul de a lua orice decizie necesara pentru binele copilului lor. De exemplu, ei pot hotari unde anume copilul va locui, pot sa permita sau sa refuze ingrijirile de sanatate pentru el, ii pot transmite credintele lor religioase.
In mod normal, parintii pot de-lega autoritatea parentala, in mod temporar, catre o alta persoana. Este cazul copilului care merge la gradinita, autoritatea fiind delegata educatoarei. Parintii pot limita drepturile si obligatiile acestei persoane, dandu-i indicatii exprese.
Pentru a avea calitatea de parinte, trebuie stabilita legatura de filiatie, si anume legatura legala care exista intre parinte si copil. Parintii exercita impreuna autoritatea parentala, indiferent daca sunt casatoriti, uniti civil sau doar simpli concubini. Daca unul dintre ei decedeaza, parintele ramas in viata exercita singur autoritatea parentala.
In caz de separare a parintilor, niciunul dintre ei nu pierde autoritatea parentala. Ambii vor exercita in continuare drepturile si obligatiile privind autoritatea parentala, indiferent caruia dintre ei i se incredinteaza copilul.
Parintelui caruia i s-a incredintat copilul va exercita in fiecare zi atributele autoritatii parentale. Insa pentru orice decizie importanta cu privire la copil trebuie consultat si parintele caruia nu i s-a incredintat copilul. Astfel de decizii privesc: alegerea scolii, orientarea si practica religiei, ingrijirile medicale necesare, anumite tratament medicale (cum ar fi cele care tin de ortodontie), activitatile si modul de petrecere a timpului liber pe perioade mai indelungate.
In general, parintele caruia nu i s-a incredintat copilul are dreptul de a consulta buletinele scolare, de a asista la intalnirile intre parinti si profesori, de a obtine informatii asupra ingriji-rilor medicale pe care le-a primit copilul s.a.m.d.
In cazul in care parintii nu se inteleg asupra anumitor chestiuni privind autoritatea parentala, ei pot cere tribunalului sa intervina. Judecatorul va lua o decizie care va fi in interesul copilului (“le meilleur intérêt de l’enfant”).
Autoritatea parentala ia sfarsit cand copilul devine major ori atunci cand tribunalul i-o retrage parintelui, pe motiv ca nu raspunde adecvat necesitatilor materiale, afective si morale ale copilului sau cand afecteaza negativ dezvoltarea acestuia. Astfel de situatii sunt abandonul copilului sau brutalitatea, violenta, abuzul sexual.
