Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Édouard Montpetit
Édouard Montpetit Statia de metrou cu acest nume, de pe linia albastra, inaugurata in 1988, evoca memoria unui profesor universitar care, intr-o cariera de circa patruzeci de ani, a contribuit intr-o masura importanta la dezvoltarea si modernizarea invatamantului superior din Québec.
Nascut in 1881 la Montmagny, Édouard era ultimul dintre cei 14 copii ai unei familii originare din Beauharnois (sud-vestul Québecului). Tatal sau, André-Napoléon Montpetit (1840-1898), era avocat si om de litere, colaborator la ziarele si revistele vremii si autor de carti cu caracter didactic.
In anul urmator, familia s-a mutat la Montréal, unde Édouard Montpetit si-a petrecut copilaria si a urmat studii clasice la Collège de Montréal si de drept la Universitatea Laval, unde a obtinut licenta in 1904.
Incepe sa practice avocatura, dar renunta repede, din doua motive importante. Mai intai, dorinta lui era sa devina critic literar sau orator. In al doilea rand, dupa cum va marturisi in memorii, nu se simtea capabil sa pretinda onorarii clientilor sai. Prefera, urmand modelul patern, sa se manifeste ca ziarist si sa conferentieze despre subiecte din domeniile economiei politice si problemelor sociale.
Alegerea sa a fost inteleapta. In acea epoca, in care Québecul avea putini specialisti calificati prin studii superioare, tanarul ziarist si conferentiar este repede remarcat si i se ofera un post de lector la Facultatea de Drept a Universitatii Laval. In acelasi an, este trimis ca bursier la Paris, spre a-si aprofunda formatia academica. Se intoarce la Montréal dupa trei ani, cu doua diplome – in stiinte politice si in stiinte sociale – si este cooptat imediat la École des Hautes Études Commerciales (HEC). Aici, Montpetit preda economie politica, finante publice, politica comerciala si statistica. El fondeaza prima catedra de invatamant economic din Québec, din care va face parte pana in 1940. In paralel, continua sa sustina si la Facultatea de Drept cursuri de economie politica, drept comercial, drept administrativ, drept roman. Un adevarat profesor-orchestra, cum i s-a spus, care noua, romanilor, ne aminteste de Gheorghe Lazar sau de Ion Heliade-Radulescu, la inceputurile invatamantului colegial din Romania.
In 1920, Édouard Montpetit este numit Secretar general al Universitatii din Montréal, desprinsa de Universitatea Laval si devenita autonoma. Este inceputul unei cariere paralele cu cea de profesor, in administratia universitara sau chiar guvernamentala (prezideaza, de exemplu, intre 1930 si 1932, Commission Assurances Sociales).
Activitatea sa didactica se restrange, incepand din anii ‘40, dar nu se incheie niciodata: in anul mortii sale, 1954, Montpetit inca preda la Facultatea de Drept.
Dupa moarte, numele sau a fost dat unui bulevard, unui colegiu si, bineinteles, unei statii de metrou.
Fabre
Strada si statia de metrou amintesc de Édouard-Charles Fabre (1827-1896), prim episcop al Montréalului, din 1876 si apoi arhiepiscop, din 1886.
Monseniorul Fabre a ramas in memoria colectiva prin marile sale calitati sufletesti – bunatate, modestie, toleranta. S-a nascut la Montréal, in 1827, intr-o familie bogata, de comercianti. A avut din adolescenta inclinatii catre cariera ecleziastica, astfel ca, dupa trei ani de studii in filozofie, petrecuti in Franta (1843-1846), s-a intors la Montréal si a inceput sa studieze teologia in cadrul episcopiei. A devenit preot paroh in 1850; a urcat apoi treapta cu treapta in ierahia bisericeasca, pana la demnitatea de arhiepiscop.
