Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montrealul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Guy-Concordia
Inaugurata in 1966, statia aceasta de pe linia verde pastreaza, in prima parte a numelui, amintirea lui Étienne Guy (1774-1820), notar, proprietar de terenuri si deputat de Montréal in Parlamentul Canadei de jos (viitorul Québec).
Étienne Guy a donat primariei orasului Montréal terenul pe care s-a amenajat, in 1817, strada Guy; ea facea legatura intre cartierele St-Joseph si St-Antoine.
Partea a doua a numelui, Concordia, vine de la cunoscuta universitate montrealeza din apropiere, inaugurata in 1974. Ea a fost creata prin unirea dintre colegiul Loyola si universitatea Sir George Williams. Numele Concordia ar fi inspirat din deviza adoptata de primarie pentru Montréal – Concordia salus, adica Salvarea prin armonie (buna intelegere, acord).
Henri-Bourassa
Henri Bourassa, al carui nume e imortalizat de cunoscuta statie de metrou de pe linia portocalie, inaugurata la aceeasi data cu Guy- Concordia, a fost un stralucit ziarist si om politic din Québec, a carui activitate a acoperit mai bine de jumatate de secol: intre 1889, cand a intrat in viata publica si 1945, anul retragerii sale din politica, la 77 de ani.
Nascut in 1868, el a fost ultimul dintre cei cinci copii ai lui Napoleon Bourassa, arhitect, pictor si scriitor cunoscut, fondator al invatamantului artistic din Québec, cu Marie-Julie-Azélie, fiica lui Louis-Joseph Papineau, unul din liderii Miscarii Patriotilor, din 1837.
Cu ascendente ilustre din partea ambilor parinti, Henri Bourassa a avut de ales intre vocatia artistica, dinspre tata si cea politica militanta, din partea materna. Dupa studii secundare la Montréal si colegiale la Worcester, in Statele Unite, tanarul Henri a ales calea bunicului sau dinspre mama. Debuteaza in politica municipala ca primar al localitatii Montebello (1889-1894), intemeiata de bunicul sau, Louis-Joseph Papineau, care construise aici si un castel, devenit, in zilele noastre, punct de atractie turistica. In 1897, il regasim primar al localitatii Papineauville, tot din senioria bunicului de pe linie materna.
Devine deputat federal liberal in Camera Comunelor in 1896, dar in 1899 intra in conflict cu prim-ministrul liberal, Sir Wilfrid Laurier, din cauza ca se opune cu tarie la participarea Canadei, alaturi de Marea Britanie, la razboiul cu Boerii din Africa de Sud (boer inseamna taran, in neerladeza). Demisioneaza, dar redevine deputat liberal pentru patru ani, in 1900, iar dupa aceea va alterna pozitiile ocupate pe scena politica federala cu cele de la nivel provincial.
Se casatoreste, in 1905, cu o verisoara din familia Papineau, Joséphine, impreuna cu care va avea opt copii.
Ca ziarist, Bourassa se remarca mai intai la ziarul Nationalistul, intre 1904 si 1910. In 1910, el intemeiaza Le Devoir, pe care-l conduce, ca redactor-sef, pana in 1932. Cand izbucneste Primul Razboi Mondial, se opune conscriptiei obligatorii, judecand, ca si in 1899, ca populatia canadiana nu trebuie tarata in conflictele englezilor.
Joséphine Papineau moare in 1918 si Henri Bourassa ramane, in urma ei, cu opt copii, cu varste intre 3 si 13 ani. Intre 1925 si 1935, el va fi din nou deputat federal, dar neafiliat la vreun partid.
In aceasta perioada este important sprijinul pe care-l acorda, intre 1940 si 1945, revendicarilor Blocului popular, precum si plebiscitului pancanadian contra aceleiasi conscriptii obligatorii. Va muri la o varsta inaintata, in 1952, cu opt ani inainte de declansarea asa-numitei Revolutii linistite.
