Dupa cativa ani de Canada, incepem sa privim lumea cu ochi diferiti, chiar daca nu ne dam neaparat seama de asta. Iar constatarea e valabila si pentru modul in care percepem tara de unde am plecat. O vizita in Romania, fie doar pentru o vacanta, ne impinge sa comparam si sa judecam. Continuam sa va prezentam, in numarul de fata, opiniile unor romani stabiliti in zona Montréalului, care au revazut recent Romania.
– Am regasit draga mea tarisoara tare bolnavioara, ca o mioara. Mai asteapta sa vina ciobanasul cel rau sa-i dea lovitura de gratie, ca si asa ceilalti au tuns-o definitiv. (Stefan – Montréal)
– In loc sa ma recreez, am venit mai obosita decat am plecat. A fost un maraton emotional, intr-o caldura si poluare sufocante, garnisit cu mult stres si nervi. Romania este impartita in trei categorii. Majoritarii: cei saraci, stresati si nemultumiti. Nu au efectiv ce manca, cu ce plati darile la stat, sunt platiti mizerabil sau au ramas fara serviciu. Clasa medie: stresati si nemultumiti, putini la numar. Au casa, au masina, au salarii modeste, dar se descurca (parinti, mosteniri etc.). Isi doresc intotdeauna sa aiba mai mult decat au, au copii cu fite care le cer intruna bani, isi construiesc case la tara si mananca numai din magazinele cu aer conditionat. A se plange ca nu au bani este o terapie pentru ei si un mod de viata. Ciocoii noi: si mai putini la numar, dar tari pe pozitii. Case, vile terenuri, afaceri. Preocupati sa pastreze ce au si nemultumiti ca nu au cat si-ar dori. Mari demagogi, primii in a critica guvernul si a “intelege” masele. Pentru a-si justifica averea, au o fraza tipica: Eh, mi-a ajutat Dumnezeu, dar am si muncit. Pe scurt, romanului ii place sa aiba. Fericirea consta in a avea pentru el, dar mai ales pentru a fi invidiat de cei din jur. Prosperitatea se conjuga cu fericirea. E adevarat ca majoritarii o duc foarte greu, dar starea de stres si nemultumire este hranita de intreaga mass-medie.
Negativismul este prezent peste tot si degenereaza in violenta verbala, fizica si in manipulare. Pacat de minunatul nostru popor! 20 de ani de democratie l-au distrus mai mult decat 50 de ani de comunism. Sa traim bine! (Radu – Rive Sud)
– Am petrecut 2 luni in Romania. Dupa 4 zile, ma uitam dupa avioane. Asa ca, dupa o saptamana de revazut familie, prieteni si aceleasi discutii despre cat de bine este pentru mine si cat de greu este pentru ei, mi-am zis ca am dreptul la o vacanta sa ma refac – dupa un an de munca – de binele ce l-am trait. Mi-am luat copiii si am plecat in Nordul Moldovei, unde a fost minunat: privelisti de vis si o liniste patriarhala; mici pensiuni unde mancai, la un pret derizoriu, toate bunatatile culinare moldovenesti. Minunat pentru mine, dar “plat” pentru copiii mei, asa ca am luat iar trenul si am plecat pe litoral. Gresit din start. Trenul a avut probleme si am facut, ca timp, acelasi numar de ore ca intre Montréal si Bucuresti. Obositi, ajungem si gasim o cazare in Constanta. Gazda – draguta, dar apartamentul, fara gaze. Nu e o problema: mancam in satul de vacanta. Gresit: preturi enorme, mancare proasta. Marea, fierbinte, iar pe plaja, atmosfera incinsa. Burti enorme cu lanturi la fel de enorme, fetite dezbracate, zeci de vanzatori. Muzica asurzitoare duduia peste tot, iar cuvintele dragalase, de 18 ani si plus, care erau tipate intre vecinii nostri de scaun, ne zgariau timpanul. Plecam in apa, pe rand, sa nu ni se fure ceva de pe plaja, iar portofelul il tineam lipit de noi. Din cinci zile nu am stat decat doua. Am revenit obositi si fara bani acasa, la parinti. Cum aveam timp berechet, am decis sa tragem o fuga pana la tara. Lumea copilariei mele disparuse, iar in locul ei a aparut un sat cu case mari, fara asfalt, cu tarani care se duceau cu vaca avand celularul la ureche (taranii, nu vaca) si multe, multe altele. Cand am revazut aeroportul din Montréal, am rasuflat usurati: in sfarsit, acasa! (Teodora – Montréal)
– Impresii din Romania. In sat, la bunici: – Victoras, tu cati mega nu stiu-ce ai pe celularul tau?
– Nu stiu, dar mi-am pus 736 de manele pe el.
La cumparaturi: O tanara imbracata foarte sexy vrea sa-si ia o pereche de pantofi. Intra intr-un magazin gol, unde doua vanzatoare se plictiseau. Tanara are intr-o mana o gentuta, iar in cealalta o gogosica. Cumparatoarea vrea sa probeze o pereche de pantofi si ia in mana un pantofior.
– Ce faci, draga, pui mana murdara de grasime pe pantoful meu? striga o vanzatoare.
– Dar ce, draga, esti chioara? Nu vezi ca am gogoasa in cealalta mana?, raspunde repede si furios tinerica.
Vanzatoarea o da afara pe tinerica si conchide in urma ei: “Vroia sa ia si pantofii ai mai scumpi.” (Stefania – Montréal)
