Nimic nu e mai banal, intr-un oras ca Montréalul, decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul sau in istoria locului in care traim? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Jolicoeur
Dupa cum am vazut si in cazul altor statii de metrou, numele lor nu evoca intotdeauna o personalitate de anvergura. Pe langa Jean-Drapeau, Edouard-Montpetit, Henri-Bourassa sau Jean-Talon (despre care am scris in februarie 2008, intr-un articol dedicat pietelor din Montréal), exista numeroase alte statii al caror nume pastreaza amintirea unor lideri sau animatori locali, proprietari de pamanturi etc. Este cazul statiei de metrou Jolicoeur, care se refera la preotul Jean-Moïse Jolicoeur, fondator, in 1906, al parohiei Notre-Dame-du-Perpétuel-Secours. Biserica parohiei, inaugurata in acel an, ofera si astazi oficii religioase si este situata pe bulevardul Monk, la numarul la 5959.
Langelier
Personajul istoric a carui memorie este pastrata de statia de metrou cu acest nume, de pe linia verde, s-a distins prin tenacitatea cu care si-a construit, in pofida obstacolelor, o cariera politica incununata, in ultimii ani ai vietii, de prestigioasa functie de locotenent-guvernator al Québecului.
François Langelier s-a nascut la 24 decembrie 1838, intr-o familie rurala, fiind fiu al cultivatorului Louis-Sébastien Langelier. Avea o inclinatie spre studiu cu totul remarcabila si a obtinut, in 1861, o Licenta in Drept, la Universitatea Laval. Ulterior, si-a aprofundat studiile juridice, timp de doi ani, la Université de Paris. In 1863, s-a intors ca profesor de Drept la Universitatea Laval.
Dar cariera in invatamant nu era suficienta pentru ambitiile tanarului licentiat, astfel incat, in paralel cu obligatiile sale didactice, el a facut saltul in politica. Au urmat o serie de succese si infrangeri electorale alternative, la nivel municipal, provincial si federal, al caror bilant este impresionant: deputat provincial (1873-1875, 1878-1881), primar al Québecului (1882-1890), deputat federal (1884-1898), judecator la Curtea Superioara a Québecului (1898-1911), locotenent-guvernator al Québecului (1911-1915).
A fost innobilat, in 1907, cu titlul de Cavaler, de catre regele Eduard al VII-lea; de aici vine apelativul de >Sir”, care-i precede numele. A murit la 8 februarie 1915 si a fost inmormantat la Québec.
LaSalle
René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle, cel care a dat numele sau unei statii de pe linia verde, a fost un explorator francez temerar, fondator al districtului Louisiana si al localitatii Lachine.
S-a nascut la 1 noiembrie 1643, la Rouen, in Franta, intr-o familie de negustori bogati. Fascinat din adolescenta de China, a intrat in ordinul iezuitilor in 1660, cu gandul sa plece acolo ca misionar. Cum iezuitii nu pareau dornici sa-i satisfaca interesul, La Salle ii paraseste, in 1667 si pleaca in Nouvelle-France. Aici, sulpicienii ii acorda spre administrare o seniorie in vestul Montréalului, pe care La Salle, dupa ce reuseste s-o populeze cu coloni, o paraseste. Afland de la indienii mohawk ca fluviul Ohio se varsa in Mississippi, La Salle decide sa-l exploreze, cu gandul de a descoperi, prin vest, o cale spre China. Va face mai multe expeditii, intre 1669 si 1687.
Prima, din 1669, a fost un esec, iar La Salle si oamenii sai au fost porecliti, in de-riziune, chinezi. Satul lor, tot in deriziune, a devenit La Chine, iar mai tarziu Lachine.
In timpul unei expeditii din 1682, La Salle a ajuns mai departe, in bazinul fluviului Mississippi, pe care l-a numit Louisiana, in onoarea regelui Louis (Ludovic) al XIV-lea.
In cursul ultimei expeditii, din 1687, ajunsi in Texas, oamenii sai se revolta in fata obstinatiei lui de a gasi obsedantul drum spre China si unul dintre ei il asasineaza.
