In mod curent, parintii isi incredinteaza copilul minor unui profesor, unui educator, supraveghetor, monitor, antrenor sportiv ori altor parinti care organizeaza o petrecere sau partenerului de viata, care nu este si parintele copilului. In aceste situatii, spunem ca parintii isi transfera temporar autoritatea. Ei deleaga practic autoritatea parin-teasca acestor supraveghetori care vor detine, pe perioada cat copilul se afla cu ei, controlul si respon-sabilitatea privind comportamentul acestuia in societate.
In cazul in care copilul aflat sub supravegherea unei astfel de persoane comite o fapta sanctionabila prin lege – sau chiar un gest imprudent – si cauzeaza cuiva un prejudiciu sau o dauna, legea considera ca supraveghetorul este responsabil si ca el este, de fapt, vinovatul.
In cazul unui proces, el va trebui sa faca dovada ca nu a comis nicio greseala in supravegherea sau educarea copilului respectiv. De exemplu, poate fi dovedit ca, in ciuda supravegherii adecvate a copilului, greseala acestuia nu a putut fi evitata sau ca actul sau a fost total imprevizibil.
Exista si situatii in care responsabilitatea supraveghetorilor se pastreaza si daca fapta comisa de copil se produce in afara perioadei cat copilul se afla sub suprave-gherea lor directa. Dam exemplul profesorului de karate: in cazul in care fapta comisa de copil ar rezulta din proasta educatie data de profesor, acesta din urma poate fi tinut responsabil, chiar daca in momentul producerii evenimentului, copilul nu se afla sub directa sa supraveghere.
In toate cazurile mentionate mai sus, persoana care supravegheaza copilul trebuie sa poata dovedi ca a avut o conduita prudenta si responsabila. De exemplu, un profesor poate arata ca a respectat regulamentul in vigoare in scoala respectiva sau ca a luat toate masurile necesare, dar ca nu a putut prevedea intentiile copilului. In cazul unor riscuri inerente ale jocurilor sau exercitiilor sportive la care participa copilul, trebuie dovedit ca acesta a primit instructiunile necesare si ca s-au luat toate masurile de siguranta, inclusiv purtarea echipamentului adecvat.
Trebuie sa tinem seama aici de o nuanta. Si anume: legea prevede ca orice persoana careia i se incredinteaza un copil si care este platita pentru aceasta e respon-sabila pentru prejudiciile cauzate de copilul respectiv, de indata ce el comite o fapta sanctionata de lege. Insa pentru persoanele care au grija de copii fara a fi platite sau pentru cele care primesc o suma modica , regulile sunt diferite. Ele nu vor fi tinute responsabile prin efectul legii, ci doar daca se dovedeste ca au comis o greseala in activitatea lor de supraveghere sau de educare, iar prejudiciul cauzat reprezinta o consecinta a acestei greseli.
