Romanii, o comunitate de ingineri?

V-am prezentat, in numerele trecute, informatii statistice despre compozitia si localizarea comunita­tii romane din provincia Québec, despre limbile pe care le vorbim, studiile pe care le avem si banii pe care-i castigam (o recapitulare a acestor date gasiti ceva mai jos, in caseta). Este deci timpul sa vedem si cu ce ne ocupam. Precizam inca o data ca datele au fost obtinute de Statistique Canada, in urma recensa­mantului din 2006.

Dupa clasificarea din Codul National al Profesiilor (CNP), cam un roman din cinci (19.1%) are o meserie legata de afaceri, finante sau administratie. Vorbim aici de profesii, nu de sectoarele de activitate, acestea urmand sa fie detaliate mai tarziu.

Pe locul al doilea vin meseriile legate de vanzari si de servicii, in care activeaza 18,3% dintre romani. Mai departe, 15,6% sunt in domeniul stiintelor si stiintelor aplica­te, categorie unde intra atat inginerii, cat si informa­ticienii.

Femeile sunt mai numeroase in meseriile legate de afaceri, finante, vanzari, sanatate sau invata­mant, in vreme ce barbatii sunt mai repre­zen­tati in stiin­te­, tehnica sau transporturi.

Din pacate, datele obtinute de la Statistique Canada nu sunt suficient de detaliate pentru a vedea cati romani lucreaza pe cont propriu. Ceea ce stim totusi, din statistici mai vechi, este ca mai multi imigranti decat localnici au business-ul lor. Iar romanii n-ar trebui sa stea prea rau la acest capitol, mai ales ca vedem, din cifrele de mai sus, ca administratia si afacerile constituie domeniul lor predilect.

Tot din lipsa unor date mai clare, nu putem trage o concluzie pri­vind proportia inginerilor in ansamblul comunitatii, desi a ajuns aproape la statut de mit – atat in Romania, cat si aici – ideea ca suntem un popor de ingineri.

Iata ce ne spun statisticile, la capitolul profesii (vezi tabelul din pagina alaturata): 15,6% dintre romani lucrea­za in industrie (iar printre ei sunt, cu siguranta, o multime de ingineri), iar 13% in servicii profesionale stiintifice si tehnice (domeniu care cuprinde, printre altele, contabilii, avocatii, notarii, arhitec­tii, dar si… inginerii). Abia pe locul al treilea se situeaza domeniul sanatatii si asistentei sociale, in care activeaza 10,4% dintre romani.

Vin apoi, in top 10, sectoare precum comertul cu amanuntul (8,5%), invata­mantul (7,7%), comertul en-gros (6,2%), transporturile (6%).

Unul din 20 de romani lucreaza in domeniul finantelor si asigurarilor, iar 4,8% sunt angajati in servicii admi­nistrative, sector care-i in­clu­de pe cei care fac munci de birou, pe agentii din centrele de apel si pe agentii de voiaj.

In restaurante si in industria hoteliera activeaza 4,6% dintre romani. Evident, vorbim de cei care sunt cuprinsi in statisticile oficiale, nu de cei – poate inca pe atatia – care muncesc la negru in pizzerii, restaurante, sali de receptie.

Ca o curiozitate, 3% dintre noi lucram in domeniul informatiei si industriei cultu­rale. S-o fi nascut el romanul poet, dar nu va inchipuiti totusi ca atatia artisti si ziaristi traiesc din asta! Conform clasifi­ca­rii CNP, categoria despre care vorbim ii include si pe programatori, bunaoara.

La stat (visul multora), respectiv in administratia publica, lucreaza 2,8% dintre romani. Este vorba de 595 de persoane in total, iar bar­batii predomina (325).

Stau romanii pe ajutor social?
Combinam aceasta parte a studiului cu rezultatele unei alte analize, despre persoa­nele care recurg la ajutor social. Datele cuprind perioada 1996 – 2004 si se refera doar la ceea ce Qué­becul – singura provincie care-si se­lec­teaza singura imigran­­tii – numeste “muncitori califi­cati” (nu sunt luati in calcul refu­­gi­atii, investitorii sau ca­zurile de reintregire a familiei).

O prima remarca gene­rala ar fi aceea ca propor­tia imigrantilor care au re­curs la ajutor social a crescut mult in ultima vreme. Fata de 1996, in 2004 numarul acestora era cu 183% mai mare.

In perioada analizata, din Romania venisera 7.969 de persoane, adica 10% din totalul imigratiei din provincie, ceea ce facea ca Romania sa se situeze pe locul al patru­lea intre tarile de provenienta a imigrantilor.

Dintre romanii res­pectivi, 60% au intrat pe ajutor social, unde au ramas, in medie, 13 luni, fata de o durata medie de 16,9 luni inregistrata pe ansamblul imigrantilor. Doar francezii (cu 10,3 luni) si argentienii (cu 10,7 luni) au stat mai putin ca romanii pe “bien-être”. In schimb, numai 7,5% dintre francezi au apelat la ajutorul social.

Desi sunt pe locul trei ca procent de nou-veniti care intra pe “bien-être” (dupa algerieni si marocani), romanii sunt tot pe locul trei intre cei care ies cel mai repede din sistem, asa cum aratam mai sus. Doar 10% mai sunt pe ajutor social dupa trei ani, in timp ce marocanii, de exemplu, ajung la 20% in al treilea an de rezidenta in Québec (vezi grafic, mai jos).

S-a mai observat, de altfel, ca imigran­tii ies mai repede de pe ajutor social decat localnicii si ca probabilitatea ca ei sa revina este mult mai mica. Si o curiozitate: cu cat sunt mai francofoni, cu atat mai frecvent fac apel la ajutorul social.