Mişcările populare care au zguduit şi continuă încă să zguduie lumea arabă au o influenţă, împosibil de evaluat încă, asupra Iranului.
Observatorii au remarcat absenţa totală a preşedintelui Ahmadinejad, începând cu ultima decada a lunii aprilie, de pe scena politică iraniană. Ahmadinejad nu a participat la întâlnirile de cabinet, a anulat toate toate vizitele oficiale, nu a mai fost văzut în biroul său de lucru.
Pe de altă parte, nu este bolnav, nu e plecat în pelerinaj şi atunci singura ipoteză reţinută este că s-ar afla într-un fel de grevă! Absentează pur şi simplu de la lucru în semn de protest.
Protestul lui Ahmadinejad, dacă aşa stau lucrurile, se adresează singurului lider iranian mai puternic decât el, Ghidul Revoluţiei. Ayatollahul Khameini a invalidat în ultima vreme, public şi întrucâtva umilitor, două dintre deciziile preşedintelui de înlăturare din cabinet a doi miniştri, – de Interne şi de Afaceri Externe.
Conflictul Khameini-Ahmadinejad s-ar datora fie dorinţei lui Ahmadinejad, în contextul revoluţionar arab, de a limita puterea discreţionară a mollahilor, fie încercării ayatollahului de a marca o desolidarizare de preşedintele său al cărui guvern înregistrează pe plan intern unele contraperformanţe economice importante: inflaţie – 25% şi o rată a şomajului, de 30%.
Mai multe detalii, puteţi găsi aici.
