Nimic nu este mai banal într-un oraș mare cum este Montrealul decat o călătorie cu metroul. Știm pe de rost, ca pe o poezie, numele și succesiunea stațiilor. Dar știm oare și ce înseamnă ele, ce evocă și ce loc ocupă in imaginarul și in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfățișa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Staţia de metrou Radisson, inaugurată în 1976, îşi trage numele de la Pierre-Esprit Radisson (1636-1710) care, la fel ca mulţi dintre contemporanii săi, era un personaj complex, amestec de negustor, contrabandist, aventurier şi explorator. Şi, ca francez ajuns şi stabilit temporar în Nouvelle-France şi apoi definitiv în Anglia, un exemplu de loialitate schimbătoare faţă de ţara natală, care l-a considerat în cele din urmă trădător.
Anul naşterii lui Radisson este incert: după documente diferite, ar putea fi 1636 sau 1640. În schimb, locul naşterii e clar: Avignon. Nu se ştie exact când a ajuns Pierre-Esprit în Nouvelle France, dar s-a consemnat că, în 1651, el a fost capturat de irochezi în timpul unei partide de vânătoare. Este prima dată când numele său apare în scripte, odată cu amănuntul că locuia la Trois-Rivières, împreună cu o soră vitregă, Marguerite Hayet.
După capturare, a fost dus în satul răpitorilor săi, situat pe teritoriul de azi al statului New York, şi a fost adoptat de o familie irocheză. Ceilalţi indieni l-au tratat ca pe unul de-ai lor, iar el le-a învăţat limba, s-a familiarizat cu obiceiurile locale şi a luat parte, alături de e, la luptele cu alte triburi de indieni.
Cu toată adaptarea sa facilă la felul de viaţă irochez, Radisson a încercat totuşi să fugă, împreună cu un prizonier algonquin, în timpul unei vânători. A fost prins aproape de Trois-Rivières; camaradul său indian a fost omorât, iar el a fost torturat. A scăpat numai datorită intervenţiei familie sale irocheze. Nu peste mult timp, în 1653, la doi ani de la începutul vieţii sale indiene, guvernatorul olandez al fortului Orange, de pe locul actualului Albany s-a oferit să-l răscumpere. Radisson a refuzat, afirmînd că preferă să trăiască mai departe cu indienii. Dar şi-a schimbat repede gândul şi, într-o noapte, a fugit în fort, unde în lunile următoare a fost interpret pentru olandezi în relaţiile lor cu indienii.
După alte peripeţii, între care intră şi o călătorie în Europa, s-a întors la Trois-Rivières, unde a fost recrutat de Médard Chouart des Groseilliers, soţul surorii sale vitrege, ca pădurar în regiunile lacurilor Michigan şi Superior.
Radisson va rămâne legat pe viaţă de Chouart des Groseilliers. Cu el călătoreşte şi reuşeşte, în 1660, să aducă în Nouvelle-France o mare cantitate de blănuri de castor. Guvernatorul confiscă însă toată încărcătura şi îi amendează pe cei doi, întrucât n-aveau permis pentru comercializarea mărfurilor.
Descoperiseră însă golful Hudson şi au avut ideea deschiderii unei companii consacrate comerţului cu blănuri.
Groseilliers merge în Franţa, dar nu reuşeşte să trezească interesul francezilor pentru o asemenea companie. Nici autorităţile din New England, mai precis din Boston, nu sunt mai entuziaste în faţa proiectelor prezentate de Groseilliers şi Radisson. Şansa totuşi le surâde: întâlnesc un colonel englez care-i duce la curtea Angliei şi-i prezintă regelui Carol al II-lea. În 1670, se înfiinţa Hudson’s Bay Company (firma La Baie – The Bay de astăzi), cea mai veche corporaţie din America de Nord şi una dintre cele mai vechi din lume.
În 1674 însă, cei doi cofondatori se despart de englezi şi încearcă să deschidă, cu ajutorul Franţei, o altă companie la vărsarea râului Nelson în golful Hudson. Dar au concurenţi acerbi: englezii de la Hudson’s Bay şi aventurieri din New England, sub comanda unui căpitan Benjamin Gillam. Conflictul între cele trei grupări se încheie cu succesul lui Radisson şi Groseilliers.
În Nouvelle-France şi în Franţa continentală însă, cei doi exploratori-soldaţi nu întâmpină decât răceală şi ingra-titudine. Drept pentru care, din 1684, Radisson reintră definitiv în serviciul companiei engleze şi conduce chiar, în golful Hudson, expediţii contra francezilor. Dirijează comerţul cu blănuri din zona cucerită de englezi de la francezi la vărsarea râului Nelson, iar în 1687 devine cetăţean englez şi se stabileşte în Anglia. Va muri sărac, pe la 70 de ani.
