Marţi 28 iunie, în ajunul unui vot istoric al Parlamentului grec pentru adoptarea noului plan de austeritate solicitat de Uniunea Eeuropeană şi de FMI, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, a adresat Greciei un adevărat ultimatum: Orele care vin vor fi hotărâtoare, de o importanţă capitală nu numai pentru poporul grec, ci şi pentru zona euro şi chiar pentru stabilitatea economiei mondiale.
Începută în 2009, când guvernul socialist al lui Giorgios Papandreu, recent venit la putere, a descoperit că deficitul real al ţării era de peste două ori mai mare decât cel declarat oficial, criza din Grecia s-a agravat continuu, pe fondul măsurilor de rigoare financiară luate de guvern.
De luni de zile, mii de oameni manifestează zilnic în marile oraşe greceşti contra acestor măsuri care le-au redus dramatic nivelul de trai şi care sunt încă şi mai ameninţătoare în programul de austeritate ce va fi supus spre aprobare Parlamentului miercuri 29 iunie.
Votarea acestui program este condiţia pentru ca Uniunea Europeană să pună în aplicare un plan de ajutor, cifrat la 110 miliarde de euro.
Marţi 28 iunie, prima zi dintr-o grevă generală de două zile şi de manifestaţii stradale declanşate la cererea sindicatelor, a consemnat episoade de violenţă şi ciocniri cu poliţia.
Comentatorii remarcă pe de o parte consecinţele dramatice ale măsurilor de austeritate şi, pe de alta, evaziunea fiscală aproape generalizată în Grecia. Puţină lume plăteşte impozite. Ceea ce ne duce direct la Caragiale, la dialogul Efimiţei cu conul Leonida despre avantajele regimului republican: “Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă?” ” Treaba statului, domnule, el ce grijă are? Pentru ce-l avem pe el? E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…”
Pentru amănunte despre greva generală din 28-29 iunie, citiţi articolul original pe situl ziarului Le Monde. Tot aici, se află şi o cronologie a crizei ce a adus Grecia în pragul falimentului.
