Câteva (ne)adevăruri ale “fostului” general Pacepa (II)

Dacă Răuţă din Orizonturi roşii este unul şi acelaşi cu cel din Faţă-n faţă cu generalul Pacepa, atunci înseamnă că cei doi foşti “pretini” (Pacepa şi Răuţă) s-au regăsit în America. Dacă nu, ce mare coincidenţă de nume… Tot “o coincidenţă” şi tot cu Răuţă se mai găseşte în mărturia lui I. M. Pacepa pe care o redăm mai jos:

« -Trebuie să-i omorâm pe trădători. Fără să lăsăm urme.
– “Mafiotul” a plecat la Washington?
– “Felix”?
– Da.
– A plecat. Săptămâna trecută.

“Mafiotul” era un cetăţean american, membru al Mafiei, care fusese recrutat de către DIE şi avea numele de cod “Felix”.

– Spune-i să-l omoare pe Răuţă. Face prea mult zgomot la Washington şi trebuie omorât. Apoi trebe să-l lichidăm şi pe Goma. Şi-apoi să aruncăm în aer Europa Liberă.

Constantin Răuţă era inginer în cadrul DIE când a cerut azil politic în Statele Uni­te, în 1972, şi a început apoi să apeleze la Congresul SUA pentru a-l ajuta să-şi scoată soţia şi fiica din România.»

Aceeaşi poveste, două variante, trei porecle/coduri pentru una şi aceeaşi persoană… americană. Din pasajele respective reiese clar că “Leman”, “Mafiotul” şi “Felix” erau una şi aceeaşi persoană, şi anume americanul mafiot care trebuia să-l lichideze pe Constantin Răuţă.

Care a fost de fapt identitatea ade­vărată a lui “Leman-Mafiotul-Felix”? Ce interes mai avea Pacepa să nu spună cititorului şi mai ales autorităţilor SUA care era de fapt numele acelui individ? L-au identificat şi, eventual, arestat americanii pe acest mafiot şi spion în favoarea mafiei comuniste a lui Ceauşescu? De ce Pacepa nu spune că a colaborat cu poliţia Statelor Unite pentru a-l aresta pe acest criminal mafiot? Cu atât mai mult cu cât individul era periculos şi punea securitatea publică în pericol, atât în România cât şi în SUA.

“În 1976, DIE încă nu avea contacte cu Mafia”, spune generalul Pacepa. Numai această scurtă propoziţie, spusă aşa, într-o doară, provoacă o serie de întrebări. Ce s-a întâmplat după 1976, mai ales în perioada 1976–1978, până la “dezertarea” generalului Pacepa? S-au stabilit sau nu legături cu această organizaţie? Dacă da, care au fost urmările?

Pagina 256 a cărţii Orizonturi roşii, pe lângă codurile “Mafiotul” şi “Felix”, conţine şi o altă afirmaţie interesantă: “Fraţii lui Ceauşescu – Ilie, Nicolae şi Ion – formau un fel de mafie comunistă ce controla forţele armate, DIE şi agricultura.” Deşi Pacepa utilizează expresia “un fel de…”, toţi cei care am trăit acolo ştim că întreaga instituţie a Securităţii şi a clanului Ceauşeştilor era un fel de mafie care putea lichida oricând pe oricine.

Mafia cea adevărată, aşa cum este ea cunoscută în ţările occidentale, este o organizaţie criminală care, printre multe alte metode de îmbogăţire rapidă şi ilegală, se ocupă şi – ca să nu spunem în primul rând – de traficul de droguri. Avându-şi originea în Sicilia, Italia, termenul în sine a fost mult lărgit şi generalizat. Dat fiind faptul că s-au născut tot felul de organizaţii criminale, puse pe căpătuială rapidă, conceptul a căpătat numeroase nuanţe bazate pe zone geografice sau pe domenii de specialitate: mafia rusească, mafia chinezească, mafia medicală etc.

Termenul de “mafie comunistă” dat de Pacepa se aplică şi astăzi. Mai mult, coincide foarte bine atât cu situaţia politică din România – care n-a scăpat nici acum de această mafie -, cât şi cu aceea din afara graniţelor ţării noastre. Dacă în multe din afirmaţiile lui Pacepa nu am încredere, atunci când spune “Emigranţii români erau forţaţi prin diferite metode ca, odată ajunşi în Occident, să se angajeze în diferite operaţiuni de spionaj” (Orizonturi roşii, pagina 336), aici am convingerea că Pacepa spune mult adevăr, care se confirmă prin câteva pasaje lămuritoare în ceea ce priveşte “emigraţia mafioto-comunistă”, cunoscută şi prezentată de I. M. Pacepa.

Floarea agenţilor DIE din SUA şi Canada s-a întâlnit cu Ceauşescu la Washington

Iată doar trei pasaje care se află la paginile 343 şi 344: “Ceauşescu vroia să aibă propria coloană a cincea, o armată de emigranţi simpatizanţi aflaţi în ţările de Vest.” Tot aici, Pacepa spune că “rezi­denţele DIE din Washington, New York şi Ottawa şi-au petrecut săptămâni întregi selecţionând participanţii, cumpărându-le bilete de tren sau de avion, scriind discursurile şi făcând instructajul celor ce urmau să ia cuvântul.” În pasajul următor, I. M. Pacepa este încă şi mai precis: “în seara aceea, peste 250 de emigranţi români au fost invitaţi la Ambasada României din Washington să se întâlnească cu Ceauşescu. Cu câteva ore înainte dădusem celor de la Serviciul Secret o listă cu numele lor. Lista cuprindea floarea agenţilor DIE din Statele Unite şi Canada, adu­naţi pentru prima oară într-un meeting public. Printre ei se aflau preoţi de la diferite biserici din SUA şi Canada, reprezentanţi ai unor organizaţii de emigranţi luate sub control de DIE, precum şi redactorii gazetelor emigraţiei care fuseseră create şi finanţate de DIE. Doisprezece oameni au luat cuvântul pentru a-i elogia pe Ceauşeşti. Patru dintre ei erau feţe bisericeşti. Potrivit lui Florea, numai unul dintre elogiatori nu era agent DIE.”

A compara instituţia fostei Securităţi cu mafia cea adevărată nu este o exagerare. Dimpotrivă, există nenumărate exemplificări, printre care şi lucrările lui I. M. Pacepa, care spun că sunt două surori cu acelaşi sânge, aceeaşi mamă şi acelaşi tată: faptele criminale şi ilegale, precum şi nemărginita dorinţă de putere. Corupţia, minciuna, manipularea, controlul infor­maţiei făcute public, strategia de infiltrare, albirea şi justificarea banilor ilegali, intimidarea, ameninţarea, şantajul, execuţia… sunt doar câteva elemente care definesc şi caracterizează aceste două secte sociale.

Deşi pretinde că l-a trădat pe Ceau­şescu şi a defectat sistemul comunist, din păcate, nu am auzit niciodată – şi nici el nu spune, în mărturiile lui – ca poliţia din Ca­nada şi SUA să fi arestat vreun securist infiltrat în aceste ţări. În mod aparent, I. M. Pacepa nu a denunţat pe nimeni, deşi din pasajele citate mai sus reiese clar că în SUA şi Canada erau armate întregi de agenţi. Mai mult, el nu spune deloc că ar fi informat şi avertizat autorităţile occidentale de cine să se ferească şi pe cine să urmă­rească, pentru a împiedica să se comită şi alte fapte criminale.

Mai mult, dacă tot pretinde că nu poate intra în ţară fără să fie arestat, de ce nu face mărturisiri publice complete despre cutare sau cutare persoană care a fost în serviciu pe vremea lui Ceauşescu şi care deţine astăzi poziţii importante în Ro­mânia?

Ceauşescu a trimis armate întregi de falşi refugiaţi politic, o ştie toată lumea. Chiar Pacepa o recunoaşte în cartea sa. Din păcate, cu excepţia lui Bartolomeu Anania, nu mai dă niciun alt nume, deşi vorbeşte de sute de agenţi şi de preoţi deghizaţi. Ar fi absurd să ne închipuim că, după 1978, după “dezertarea şi trădarea” lui I. M. Pacepa, dictatorul Ceauşescu nu a mai trimis agenţi în străinătate. Înclin să cred chiar că, după acest moment, a trimis încă şi mai mulţi, însă mai bine deghizaţi şi camuflaţi.

Fie că vorbim despre perioada de dinainte de 1978, momentul “dezertării” generalului Pacepa, fie de perioada dintre 1978 şi 1989, misiunea acestor agenţi a fost aceea subliniată şi de Pacepa: anihilarea oricărei forme de opoziţie împotriva sistemului comunist, culegerea de informaţii secrete etc.

Un mare semn de întrebare rămâne valabil: nu cumva metodele, mij­loacele şi oamenii instruiţi de Ceauşescu au rămas în funcţie şi în zilele noastre? Eu înclin să cred că da.

Din spusele lui I. M. Pacepa, singura “crimă” comisă de agenţii DIE asupra membrilor comunităţilor româneşti din SUA şi Canada a fost “vendeta împotriva arhiepiscopului”. În rest, spune Pacepa, nimeni nu a făcut nimic nimănui pe continetul nord-american. Deşi se ştie că poetul şi publicistul Vasile Posteucă (1912-1972), unul din liderii de marcă ai exilului anticomunist şi anticeauşist din SUA şi Canada, a fost otrăvit, I. M. Pacepa nu suflă o vorbă despre asta.

Concluzia care se impune este că generalul Pacepa nu spune tot şi că securiştii-mafioţi ai lui Ceauşescu sunt încă printre noi. (va urma)