Cei care au fost prezenţi, în 30 octombrie, la librăria Gallimard din Montréal, au avut şansa să guste lansarea cărţii L’enlèvement de Sabina (noul roman publicat de scriitoarea Felicia Mihali la XYZ Éditeur). La figurat, dar şi la propriu, fiindcă acesta e şi numele recoltei de vin maison pe care l-a oferit audienţei nimeni altul decât Calinic sau Kalinic, după numele personajului din roman care, din nefericire, piere într-un incediu. Ceea ce nu înseamnă că autoarea nutreşte planuri piromane, ea alegând metode mai rafinate pentru asasinarea partenerului său de viaţă: “prăjeli şi rântaşuri”. În fine, fiindcă e greu de înţeles lipsa acestuia de ranchiună faţă de soarta fratelui său literar, ne-am hotărât să bem vinul şi să citim cartea.
“Cred că fiecare personaj din carte, şi sunt vreo 35, are ceva din oamenii pe care îi cunosc şi, mai ales, pe care i-am cunoscut în satul meu natal. Femeile, în special, sunt variante multiplicate ale mamei, bunicii, mătuşilor care conduceau casa tot dând iluzie bărbaţilor că ei ţin frâiele.” Să fie acesta un motiv pentru care autoarea a fost – din nou – calificată drept feministă? “Cred că atunci când un critic zice feminism, vrea să zică partinic şi minor ca gen. Dacă e aşa, păcatul lor sa fie. Mie apelaţiunea nu îmi ţine nici de cald, nici de frig, dacă cronica respectivă găseşte şi alte valenţe cărţii.”
Ca de obicei, autoarea îşi joacă personajele pe mai multe planuri. Calul narativ este unul troian, cu frâul în culori “româneşti”, cu şa mitologică şi aripi de basm. Abundând în detalii, firul epic se încolăceşte pe atenţia cititorului, nelăsându-i răgazul de a bănui crima perfectă care se pregăteşte.
L’enlèvement de Sabina este un roman care foarfecă, nu fără umor, tema cuplului şi a familiei, în re- gistru simplu şi complicat. Este, între altele, un proiect care i-a luat prin surprindere pe toţi cei care ştiau că Felicia Mihali a petrecut un an (din august 2010 până în iunie 2011) într-o rezervă indiană din Nord (a predat franceza la şcoala secundară Kanatamat) şi care se aşteptau să revină de acolo cu un manuscris “cald”. De altfel, nu s-au înşelat întru totul: “L’Enlèvement de Sabina este o carte pe care am scris-o în lunile iunie-iulie 2009 şi la care tot cizelez de atunci. Niciodată nu aş publica o carte peste care nu trec cel puţin doi ani, ideal mai mult. Proiectul realizat în Nord şi care se va numi La grammaire de Cheffersville este gata, dar acum l-am pus la gheaţă pentru câteva luni bune, înainte de a ma apuca să îl revizu-iesc. Noul proiect necesită mult mai multă atenţie pentru că este vorba despre experienţa mea într-o rezervă innu, cea de la Matimekosh-Lac John, cunoscută sub numele de Schefferville, acolo unde se vor redeschide exploatările miniere închise în anii ‘80, pe vremea lui Mulroney. Or, se ştie că problemele comunităţilor autohtone reclamă multă atenţie, dacă nu delicateţe. Fiind o chestiune istorică pe care nu o cunoaştem şi cu care nu ne-am confruntat niciodată în mod direct, e bine să ne gândim de două ori înainte de a scrie ceva”, precizează autoarea.
