Fred Smith a câştigat la blackjack banii pentru a salva FedEx

Imaginează-ţi că afacerea pe care ai creat-o este la un pas de faliment. O afacere de zeci de milioane de dolari, în care nu ai investit doar toată averea ta, ci şi economiile ru­delor, care ţi-au împărtăşit entuziasmul doar cu jumătate de gură. Ai în faţă chipul profesorului de economie din facultate, care ţi-a spus că ideea de a face curierat rapid în Ame­­rica, dezvoltând o reţea de transport aerian peste noapte, e o prostie. Mai ai câteva mii de dolari în cont, ultimii bani. Ce faci?

Ce a făcut Fred W. Smith, în 1973, când în contu­rile companiei pe care o fondase, FedEx, nu mai erau bani nici să asigure combustibilul pentru a ridica avi­oa­nele cu colete de la sol? A luat ultimii dolari şi, în loc să asigure combustibilul pentru câteva dintre avioane,  a plecat la Vegas. O noapte a stat la masa de blackjack şi când a plecat, dimineaţa, avea în buzunar banii necesari pentru a-şi finanţa afacerea în continuare.

FedEx este acum un nume sinonim cu succesul, unul din cei mai buni 10 angajatori în Canada, potrivit firmei Aon Hewitt. Cu toate acestea, în primii ani de viaţă ai companiei, nimeni nu îi dădea nicio şansă.

Cum a ajuns Fred W. Smith, coleg cu George W. Bush şi cu John Kerry la Yale, să revoluţioneze sistemul de curierat?

Printr-o idee, exprimată într-o lucrare de eco­no­mie la facultate, pentru care a fost ridiculizat de profesorul său. Şi printr-o pasiune: pilotajul. Ideea că pache- ­­­tele ar putea fi ransportate, peste noapte, dintr-un oraş american în altul părea cu adevărat fantezistă la începutul anilor ‘60.

Dar acolo unde alţii vedeau imposibilul, Fred Smith a văzut viitorul. Asta şi pentru că avea “transpor­tul” în sânge. Bunicul său a fost căpitan pe un vas cu aburi, iar tatăl său a făcut avere după ce a vândut, la Greyhound, o linie de autobuze pe care o înfiinţase în sudul SUA. Smith a învăţat să piloteze în adolescenţă, iar în timpul facultăţii făcea bani lucrând ca pilot pe chartere.

Primii paşi

Fred W. Smith s-a născut în 11 august 1944, în Marks, Mississippi, într-o familie înstărită. La doar patru ani, Smith şi-a pierdut tatăl,  eve­niment care l-a marcat, însă a fost crescut cu devotament şi spirit de sacrificiu de către mama şi mătu­şile sale, ceea ce a reprezentat, pentru el, un model demn de urmat în cariera sa de mai târziu.

A început să piloteze de tânăr, cu o vagă idee de afacere în minte. Planul de a transporta peste noapte mărfuri dintr-un oraş în altul al SUA a fost pus pentru prima dată pe hârtie în vremea studenţiei la Yale, pentru un examen, unde a arătat că ritmul de dezvoltare a economiei şi societăţii impunea o corespondenţă rapidă. Mai mult, companii importante precum IBM aveau nevoie să-şi transporte rapid şi în condiţii de maximă siguranţă componentele şi piesele de schimb. Fred W. Smith a susţinut că înfiinţarea unei firme de transport care să lucreze la aceeaşi viteză cu mersul economiei era mai mult decât o necesitate. Iar avionul era cel mai rapid mijloc de transport.

Numai că profesorul căruia i-a prezentat lucrarea l-a luat peste picior, i-a spus că este un proiect care nu poate fi realizat şi i-a notat lucrarea cu un modest “C”. Studentul Smith nu s-a demoralizat: “Pur şi simplu am ştiut că ideea mea era profundă”, a declarat el, peste ani. După terminarea facultăţii, s-a înrolat şi a mers în Vietnam, unde a fost, timp de trei ani, pilot de elicopter. La întoarcere, şi-a pus în practică planul de afaceri.

Ce a făcut Smith

Succesul avea să vină însă după multe hopuri şi după mulţi ani de piedici birocratice şi legislative. Poşta SUA – USPS era un concurent mult prea uriaş pentru o firmă mică şi cu servicii scumpe, cum era FedEx. Legis­laţia de la acea vreme îi impunea lui Smith să-şi transporte pachetele numai cu avioane mici, de tip Fokker, iar oamenii pur şi simplu nu aveau încredere să îşi dea corespondenţa unei companii atât de “noi” pe piaţă.

În 1973, Smith a achiziţionat 12 avioane pentru firma sa, dar pentru prima zi de activitate nu a reuşit să găsească decât 7 pachete pentru transport. După o lună, avea treizeci pe zi. Însă să transporţi chiar şi 1000 de pachete pe noapte cu o flotă de 12 avioane nu este de­loc o afacere, aşa că, spre sfârşitul anului, FedEx a intrat în incapacitate de plată. Nu mai avea decât câteva mii de dolari, bani insuficienţi să ridice avioanele de la sol. Disperat şi sub presiunea băncilor şi a familiei – care îl tot creditau de la începutul anului, Smith a zburat singur la Vegas, s-a aşezat la masa de blackjack şi  într-o singură noapte a câştigat peste 30.000 de dolari, suma necesară ca să-şi ridice avioanele de la sol. Momentul “Vegas” avea să schimbe norocul FedEx şi al lui Smith, care din oaia neagră a familiei a devenit erou. Un erou al cărui salariu, în 2009, se ridica la 10 milioane de dolari. Ca să nu mai vorbim de dividendele care îi revin din profitul firmei pe care a fondat-o şi pe care o conduce şi acum.

În ultimele patru decade, FedEx a devenit una dintre cele mai de încredere companii din lume, datorită seriozităţii şi promptitudinii livrării pachetelor. Numele companiei este sinonim cu livrarea la timp, iar eficienţa sa a ajutat mii de alte companii de pe întreg globul să devină mai rapide şi să-şi reducă din costuri.

FedEx nu duce lipsă de competitori – USPS, UPS, DHL numai în SUA – însă tot deţine 44% din piaţa li­vrărilor expres cu avionul. Are acum o flotă de 647 de aeronave şi 71 000 de camioane care transportă, în medie, zilnic, 5.5 milioane de pachete. Sunt atât de eficienţi încât din 2001 au preluat tot departamentul de livrări expres al Poştei Americane – USPS.

FedEx este o companie la care un tânăr a visat în urmă cu o jumătate de secol. Dacă ar fi ascultat de profesorul său, coletele ar fi fost livrate, poate şi astăzi, în ritm de melc.