Suspendarea preşedintelui Băsescu. Lovitură de stat sau acţiune îndreptăţită a Parlamentului?

Nu suntem nici primii, nici singurii care fo­lo­sim sintagma lovitură de stat în raport cu evenimen­tele care se petrec în România, de la începutul lunii iulie încoace. Au folosit-o numeroşi ziarişti din Ro­mâ­nia şi au folosit-o, chiar dacă nuanţat, atât presa din străinătate, cât şi politicieni importanţi din UE.

Ce se petrece însă cu adevărat în România? Este acţiunea Parlamentului una legitimă, prin care încearcă să de­mită un preşedinte care a încăl­cat grav Constitu­ţia şi legile ţării, sau am asistat la o lovitură de stat parlamentară – orchestrată de penalii din politica românească, în frunte cu Dan Voiculescu -, pe care USL încearcă să o legitimeze prin referendumul din 29 iulie 2012?

Ce i se reproşează preşedintelui Băsescu?

Constituţia României prevede că preşedintele ţării poate fi suspendat din funcţie “în cazul săvârşirii unor fapte gra­ve prin care încalcă prevederile Constitu­ţiei”. Cererea de suspendare a lui Traian Băsescu, adoptată de Parlament cu 256 de voturi pentru (şi 114 împotrivă), conţine 7 astfel de acuzaţii de “încălcare gravă a Constituţiei”. În realitate, cele 17 pagini ale documentului USL nu sunt decât o înşiruire de aprecieri, unele hilare, referitoare la acţiunile şi, mai ales, la decla­raţiile preşedintelui Băsescu.

Cererea de suspendare a preşedinte­lui a pornit cu stângul. În preambul, Băsescu este acuzat că guvernele PDL au fost în­ves­tite cu voturile date de “parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politică”. Este exact ceea ce a făcut USL atunci când a răsturnat raportul de forţe din Parlament, lucru care a dus la venirea USL la putere şi, ulterior, la suspen­darea preşedintelui. Aşa­dar, traseismul politic este corect când se face dinspre PDL spre USL, dar “neconsti­tuţional” când se face dinspre USL spre PDL. Dar iată ce conţin cele 7 puncte ale cererii de suspendare a preşedintelui Băsescu:

1. “Preşedintele a uzurpat rolul premierului şi s-a substituit în atribu­ţiile constituţionale ale Guvernului.”

Pentru a fi fondată, această acuzaţie ar fi trebuit să vină din partea Guvernului român – fie din partea foştilor premieri PDL, Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu, fie din partea actualului premier, Victor Ponta. Or, niciunul dintre ei nu a recla­- mat vreodată imixtiunea preşedintelui Băsescu în activitatea guvernului. În cazul scandalului privind reprezentarea Româ­niei la ultima sesiune a Consiliului Euro­pei, Curtea Constituţională i-a dat dreptate preşedintelui Băsescu, care ar fi fost îndreptăţit să meargă la Bruxelles, dar a fost împiedicat de premierul Victor Ponta.

2. “Preşedintele a încălcat în mod repetat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie.”

Parlamentarii enumeră aici măsuri de austeritate susţinute de preşedinte, insulte adresate de acesta comunităţii rome, încer­cări de intimidare a presei. Aberaţia acestei acuzaţii este şi mai mare decât prima, de vreme ce măsurile de austeritate au fost votate în Parlament de către o majoritate formată din PDL, UDMR şi UNPR şi aplicate de guvernul Emil Boc. Faptul că pre­şedintele a susţinut aceste măsuri şi le-a anunţat populaţiei nu are nicio legătură cu încălcarea Constituţiei. În plus, măsurile de austeritate au fost susţinute de Banca Naţională a României, de FMI, de Uniu­nea Europeană şi de Banca Mondială, iar ele au fost chiar condiţii ale acordului prin care organismele internaţionale au acceptat să acorde împrumuturi României, într-o perioadă de gravă criză economică. Banii au fost folosiţi tocmai pentru a se putea plăti pensiile şi diversele ajutoare sociale votate în Parlament de PNL şi PSD, în vremea Guvernului Tăriceanu, când economia ţării “duduia”, dar şi salariile din sectorul bugetar, umflat cu pompa de acelaşi Guvern Tăriceanu. Unde este, aşadar, încăl­carea Constituţiei? Ce să mai spunem de faptul că două dintre partidele care au votat în prezent pentru suspenda­rea preşedintelui Băsescu, UDMR şi UNPR, au făcut parte din coaliţia politică care a votat acele măsuri şi din guvernele care le-au pus în aplicare.

3. “Preşedintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei în stat şi independenţa justiţiei.”

Dacă ne uităm la rapoartele UE de monitorizare a României din ultimii ani, inclusiv la cel pe 2012, care tocmai a fost dat publicităţii, vom vedea că singurele domenii în care România a făcut progrese semnificative au fost Justiţia şi lupta anticorupţie. Aceste progrese se datorează, în foarte mare măsură, tocmai insistenţei cu care preşedintele Băsescu a cerut ca insti­tuţiile statului să fie lăsate să lucreze, indiferent cine este cercetat.

Care sunt faptele grave de imixtiune în Justiţie ale lui Traian Băsescu? Documentul USL nu le indică. Traian Băsescu este însă cel care a lăsat în fruntea Ministerului Justiţiei pe Cătălin Predoiu, un membru PNL, tocmai ca să continue mun­ca bună pe care o începuse pe timpul guver­nului Tări­cea­nu. Tot el a numit şi a lă­sat în funcţie, vreme de mulţi ani, pe procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, şi pe şeful DNA, Daniel Morar, iar aceste insti­tuţii, alături de Mi­-nisterul Justiţiei, au atras aprecierile Uniunii Europene.

Liderii USL îl acuză pe Traian Băsescu de “atacuri la adresa justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa”. Zilele trecute, Victor Ponta, în calitate de prim ministru, a calificat drept “acţiuni de tip stalinist” punerea sub acuzare de către DNA a medicilor care au facilitat inter­narea condamnatului Adrian Năstase în spital, fără ca acest lucru să fi fost necesar, după cum au stabilit recent specialiştii de la IML. Ce să înţeleagă procurorii care anchetează acest caz la auzul afirmaţiei lui Victor Ponta? “Intervenţiile” lui Băsescu în justiţie au fost mereu în sensul de a cri­-tica tărăgănarea unor anchete sau a unor procese şi nicidecum de blocare a lor sau de intimidare a procurorilor. Important de semnalat este şi faptul că astfel de critici au vizat, în egală măsură, anche­tele la adresa unor politicieni PDL.

4. “Preşedintele a iniţiat un proiect neconstituţional de revizuire a Consti­tuţiei şi a încălcat procedura de revi­zuire a Constituţiei prevăzută de legea fundamentală.”

Ce i se reproşează, de fapt, lui Traian Băsescu? Că a insistat ca în 2009, odată cu primul tur al alegerilor preziden­ţia­le, să se ţină un referendum prin care populaţia să fie consultată referitor la eliminarea unei camere a Parlamentului şi la reducerea numărului de parlamentari la maxim 300?

Sunt două lucruri de subliniat aici: primul ar fi că această “faptă gravă” a avut loc la sfârşitul mandatului trecut (deci nu poate fi invocată pentru suspendarea din actualul mandat) şi doi, că populaţia României a aprobat acel referendum cu o largă majoritate, iar ulterior l-a reales pe Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al ţării. Dacă e cineva care încalcă Constitu­ţia în această problemă, atunci e vorba chiar de liderii USL, care ignoră prevede­rea constituţională ce spune că poporul este suveran, iar deciziile sale sunt obligatorii pentru toată lumea.

Opinia liderilor USL despre “suve­ranitatea” poporului român a fost exprimată recent de deputatul PSD Victor Socaciu. El a afirmat, la o emisiune tv, că românii nu au capacitatea să decidă într-o chestiune atât de tehnică cum e parlamentul unicameral, decizie ce trebuie lăsată la discreţia clasei politice, care este o elită. Actuala “elită” din Parlamentul României este formată din 21 de persoane care au dosare pe rol în instanţă, condamnări sau decizii de incompatibilitate, precum şi din zeci de politicieni care au intrat în Parlament pe listele unui partid politic, pentru ca apoi să migreze tocmai la adversari. Unde este legitimitatea acestui Parlament? În trocul politic şi în negocierile pe care “elita” neamului le-a făcut pentru a-şi proteja libertatea de mâna tot mai lungă a Justiţiei?

5. “Preşedintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curţii, făcându-le «vizite» înaintea unor decizii importante.”

Deşi nu am un exemplu la îndemână, am certitu­dinea că, în cei opt ani de mandat prezidenţial, Traian Băsescu a “mârâit” de mai multe ori, în stilu-i caracte­ristic, la auzul vreunei decizii ale Curţii Constituţiona­le. Nimeni nu poate veni însă cu vreun exemplu – de altfel, nici USL nu a găsit măcar unul, în cele 17 pagini de rechizitoriu împotriva preşedintelui -, care să arate că Traian Băsescu nu a respectat deciziile CCR.

În replică, în doar două luni de mandat, Victor Ponta a încălcat decizia CCR prin care se atribuia preşedintelui Băsescu misiunea de a merge la Consiliul Europei. În ceea ce îl priveşte pe preşedintele interimar Crin Antonescu, să ne amintim doar declaraţia acestuia despre decizia CCR referitoare la cine merge la Consi­-liul Europei: “În actuala ei componenţă, CCR este o ruşine, iar Parlamentul, Guvernul, împreună pot să îi revoce pe judecătorii CCR”.

6. “Preşedintele a încălcat sistematic princi-piul neapartenenţei politice a persoanei care ocupă funcţia prezidenţială şi a abandonat rolul consti­tuţional de mediator în stat şi în societate.”

La acest punct, parlamentarii USL îi reproşează lui Traian Băsescu exact lucrul pe care l-a făcut deja preşedintele interimar Crin Antonescu, atunci când a participat la mitingul USL de la Timişoara şi când a anunţat că va participa la acţiunile politice ale puterii, pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Prin urmare, când Traian Băsescu a participat la o întrunire a PDL (niciodată la un miting) a fost încălcare gravă a Constituţiei, iar atunci când preşedintele interimar Anto­nescu participă la un miting al USL şi incită populaţia împotriva Opoziţiei este un lucru constituţional. Curat constituţional!, cum ar fi spus Pristanda.

7. “Preşedintele a încălcat în mod grav preve­-derile Constituţiei şi principiul fundamental al democraţiei reprezentative, atunci când declara că nu va numi un prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formaţiune politică va obţine majoritatea absolută în Parlament.”

Această ultimă acuzaţie pare a fi desprinsă din ban­curile cu proşti. I se reproşează lui Traian Băsescu a fi declarat, în repetate rânduri, că mandatul de premier se dă unui partid politic care are majoritatea în Parlament, şi nu unei alianţe politice. Este însă exact ceea ce prevede Constituţia României, negru pe alb. Cu toate acestea, Traian Băsescu a oferit postul de prim-ministru lui Victor Ponta înainte să-l numească pe Mihai Răzvan Ungureanu ca premier (iar Ponta a refuzat) şi nu a ezitat nicio clipă să repete acest lucru, în momentul în care PDL a pierdut în mod clar majoritatea parlamentară. Unde este atunci încălcarea legii fundamentale?

Ce a spus CCR

Judecătorii Curţii Constituţionale au fost solicitaţi să dea aviz consultativ la cererea Parlamentului de suspendare a preşedintelui Băsescu. Analizând punct cu punct cele 7 acuzaţii aduse preşedintelui României, CCR a constatat că singura acţiune care ar putea să constituie o imixtiune a preşedintelui în activitatea Guvernului a fost anunţarea de către Traian Băsescu a măsurilor de austeritate pe care România urma să le ia pentru ieşirea din criza economică.

Restul acuzaţiilor au fost, în marea lor majoritate, catalogate de judecătorii CCR drept “simple afirmaţii, fără să constituie acte sau fapte care să conducă la încălcări grave ale Constituţiei”. În aceeaşi categorie a afirmaţiilor a inclus CCR şi acuzaţiile USL care îi reproşau preşedintelui Băsescu că  “a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul că 4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari”, declaraţie văzută de liderii USL ca “un gest imens de iresponsa­bilitate şi o depăşire făţişă a rolului şi atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie”. Chiar aşa, cum să-şi permită preşedintele ţării să susţină o asemenea aberaţie!?!

Cât priveşte sesizările privind schimbarea abuzivă a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, judecătorii CCR le-au declarat inadmisibile, întrucât Guvernul Ponta a avut grijă ca, anterior înlocuirii celor doi preşedinţi ai Camerelor, să emită o ordonanţă de urgenţă prin care i-a luat Curţii Constituţionale dreptul de a judeca hotărârile luate de Parlament. Prin urmare, Curtea Constituţională, prin decizia luată, nu a dat dreptate USL, aşa cum a susţinut premierul Ponta, ci a constatat, pur şi simplu, că nu se poate pronunţa pe această cauză.

Ce zice presa internaţională

Începând din 3 iulie, nu a existat practic o zi în care să nu apară în presa internaţională articole critice la adresa puterii de la Bucureşti. Spre exemplificare, redăm câteva fragmente din articole recente, apărute după publicarea de către Comisia Europeană, miercuri, 18 iulie, a Raportului de monitorizare a României.

El Mundo – “UE arată României cartonaşul roşu pentru nivelul scăzut al democraţiei”. Ziarul scrie că, în documentul adoptat de UE se arată că măsurile luate în ultimul timp de Guvernul român generează preocupări serioase privind nerespectarea principiilor fundamentale ale democraţiei şi ridică “îndoieli serioase privind angajamentul faţă de respectarea statului de drept sau privind modul în care este înţeles statul de drept într-un sistem democratic pluralist”.

Le Monde – “România este pusă la punct de Uniunea Europeană, fiind pusă sub supraveghere mai strictă”. Ziariştii francezi prezic că România a ratat aderarea la Spaţiul Schengen în viitorul apropiat.

Wall Street Journal menţionează că oficialii europeni au emis critici severe la adresa Guvernului României – una dintre cele mai noi şi mai sărace ţări membre -, subliniind că maşinaţiile politice au subminat democraţia tânără a ţării.

The Telegraph – “România alunecă spre despo­-tism”, scrie publicaţia britanică, într-un articol ilustrat cu poza fostului dictator Nicolae Ceauşescu.

Euractiv avertizează că, dacă nu este respectată Constituţia ţării, România ar putea pierde dreptul de vot în Consiliul Europei.

New York Times vorbeşte de tonul dur al oficialilor de la Bruxelles, subliniind că niciodată Comisia Europeană nu a îndrăznit să critice atât de dur un stat membru şi arătând că Victor Ponta este acuzat că a subminat statul de drept şi principiile de bază ale democraţiei.