Fosta doamnă de fier a Marii Britanii, Margaret Thatcher, a murit pe 8 aprilie. Decesul a relansat discuţiile despre cât de necesară era duritatea politicilor sale economice şi chiar a scos în stradă oameni care şi-au manifestat… bucuria că, în sfârşit, fostul premier a decedat. Lumea artistică londoneză – de stânga, ca de obicei – a fost cea mai vehementă în a se bucura de decesul omului politic britanic, deşi, în fond, o parte dintre oamenii aceştia îşi datorează banii filmelor şi cântecelor inspirate din politicile thatcheriste.
Thatcher este premierul cel mai longeviv din istoria Marii Britanii (1975-1990), singura femeie care a ocupat acest post şi singurul premier al cărui nume
a devenit un “-ism” în timpul vieţii. Thatcherismul înseamnă o implicare minimă a statului în economie, privatizare, controlul ferm al cheltuielilor pu-blice, piaţă liberă, ţinerea inflaţiei la procente scăzute şi reducerea puterii mişcărilor sindicale. Ceea ce pare a fi aplicat acum, în criză economică, de mai multe state, deşi într-o formă mult mai îndulcită decât a făcut-o Thatcher.
Când Margaret Thatcher a preluat puterea, Marea Britanie era aproape în ruină şi avea nevoie de ajutorul FMI. Ţara şi-a revenit, dar costurile sociale au fost uriaşe. Azi, discuţiile se poartă nu în jurul întrebării dacă aceste măsuri trebuiau luate, ci dacă ele trebuiau să fie atât de dure.
Thatcher a fost aliata lui Ronald Reagan în timpul războiului rece şi a avut o contribuţie importantă la căderea comunismului.
Fostul premier britanic este important şi pentru Canada. În timpul mandatului său, premierul Pierre Trudeau a repatriat Constituţia canadiană, act care marchează suprimarea puterii Marii Britanii de a face legi pentru Canada.
Ascensiunea la putere a lui Margaret Thatcher şi principalele sale decizii politice au fost subiectul unui film lansat în 2011, The Iron Lady, în care rolul principal a fost interpretat de actriţa americană Meryl Streep.
