În sfârşit, la Montréal s-a auzit de bine despre (şi dinspre) ţiganii români. Spunem ţigani şi nu romi, pentru că ei înşişi vorbeau despre muzica lor ca fiind “muzică ţigănească din România”. Ne referim, cum cu siguranţă v-aţi dat seama din titlu, la performanţa Fanfarei Ciocârlia, care a fost invitată pentru a doua oară, după 15 ani, la Festivalul de jazz din Montréal.
Instrumentiştii români (despre ei ne este uşor să spunem că sunt români, ba să ne şi mândrim cu asta) au reuşit să anime câteva mii bune de spectatori, în seara zilei de 4 iulie. Adunaţi în faţa scenei TD din Quartier des Spectacles (probabil cea mai importantă scenă a Festivalului), mii de montréalezi (printre care nu puţini chinezi, afro-americani, indieni ş.a.m.d., uşor de recunoscut după trăsături şi vestimentaţie) au dansat, fiecare în legea lui, şi au fredonat melodiile interpretate de cei 12 membri ai fanfarei. Iar când spunem fredonat, ne referim la varianta la-la-la, pentru că textele de sorginte lăutărească – în limba română – (Un părinte poate creşte / şapte, opt copii sau zece…) nu rezonau decât pentru publicul de origine dâmboviţeană. Muzica însă s-a dovedit, odată în plus, a fi universală.
Una peste alta, după concertul susţinut de trupa Wedding and funeral orchestra a lui Goran Bregovic, în 2006, Fanfara Ciocârlia a adus din nou la Festivalul de jazz muzica aşa-zis balcanică, ce se dovedeşte a face casă bună cu acest gen. Să mai spunem că cele două concerte de la Montréal ale Ciocârliei au dat startul unui mega-turneu nord-american al trupei, care cuprinde circa 15 concerte în oraşe din Canada şi SUA.
