M-am întrebat de multe ori de ce presa din România s-a degradat în asemenea măsură. Citesc zilnic ziarele romaneşti şi nu găsesc decât frânturi de comentarii pertinente, cele mai multe pe teme politice. Toate ziarele, ca şi toate televiziunile sunt în primul rând de cancan, şi nu de informare sau analiză. Pentru presa din România este mult mai important divorţul Gabrielei Cristea decât orice altceva.
În spatele motivaţiei că publicul consumă tâmpenii este altceva. Este o politică voită de a nu duce niciodată vorba către subiectele serioase care influenţează calitatea vieţii oamenilor. Iar cel mai important subiect care lipseste din presă, de cel puţin 15 ani, este economicul.
Pentru că statul nu este un bun administrator, iar România avea supracapacitate productivă – acestea au fost cele două motive pentru care a început privatizarea. Acum ne aflăm aproape la capătul acestui proces, prin care aproape toată economia românească a fost vândută.
În acest moment, 85% din sectoarele productiv şi bancar sunt deţinute de companii străine. Statul român le-a vândut pentru suma totală de 6 miliarde de euro, iar valoarea lor reală este de 100 de miliarde.
Câteva exemple de domenii strategice în care românii nu mai deţin decizia. Exploatarea şi rafinarea produselor petroliere aparţine companiei de stat austriece OMV. Combinatele me-talurgice Galaţi, Hunedoara, Iaşi şi Roman aparţin indienilor de la Mittal. Toată industria cimentului este împărţită de trei mari concerne: Holcim, Heidelberger şi Lafarge – din Elveţia, Germania, respectiv Franţa. 91% din capitalul bancar aparţine băncilor străine. Telecomunicaţiile sunt împărţite între trei mari companii străine. Distribuţia energiei electrice este împărţită de italienii de la Enel, cehii de la Cez şi nemţii de la E.On. Distribuţia gazelor este controlată în principal de Gaz de France, o companie de stat. Numiţi alte domenii strategice care mai aparţin României. E greu. Dar nu numai axa strategică a fost vândută, ci tot ce putea fi valorificat rapid, cum ar fi fabricile în faliment, dar cu proprietăţi imobiliare de interes.
Am devenit o colonie, dar nu în sensul clamat de Antena 3 şi Crin Antonescu. În acest moment, problema României nu este de orgoliu şi patriotism, ci este o problemă tehnică exclusiv. Monopolizând toate serviciile către populaţie, companiile străine dictează şi preţurile curentului, gazului, apei, benzinei. Ele lucrează cu muncitori români, pe care îi plătesc cu salarii româneşti, dar încasează preţuri europene. Băncile îşi permit comisioane neruşinate (care nu există în ţările lor de origine), pentru că statul nu mai poate interveni cu nimic.
Toate guvernele de după ‘89 au vândut tot ce se putea vinde fără ca vreun politician să se gândească la viitor. România nu era pregătită, şi nici acum n-ar fi fost, să vândă domeniile strategice. A fost în situaţia unei bătrânele care are un tablou de Picasso ţinut în podul casei, pe care îl scoate în vânzare la vente de garage. Tabloul valorează 3 milioane de dolari şi-l vinde cu 10$. Diferenţa este că noi ştiam ce vindem. Naivitatea nu intră în discuţie.
România nu era pregătită să vândă pentru că nu avea capacitatea de a impune investitorilor un set de reguli, cum ar fi controlul preţurilor de livrare a serviciilor către populaţie şi împiedicarea repatrierii profiturilor în ţările de origine. Canada nu este nici ea capabilă să lupte împotriva înstrăinării profiturilor, şi nimeni nu e, de aceea a ţinut toate domeniile strategice în mână. Câte sedii de bănci Citybank aţi văzut în Montréal? Doar BMO, TD, RBC, toate bănci canadiene. De ce credeţi că Hydro-Québec este companie de stat şi acum? Pentru ca sunt proşti cei de aici şi deschişi la minte cei din România?
De fapt, problema tehnică în România este că, nemaiputând controla nimic în domeniile strategice, statul se mai poate ocupa doar de instituţii care consumă şi nu produc, cum ar fi învăţământul, sănătatea, asigurările sociale. Când statul nu mai are venituri, pe ce se poate baza? Numai pe împrumuturi externe? Cine le plăteşte şi cu ce bani?
Întrebarea care se pune este ce au de făcut cei 600 de parlamentari şi cohorta de funcţionari guvernamentali. Pe ce se ceartă toată ziua la televizor? Care este miza? Pentru ei, evident, spolierea la maximum a bugetului. Până când?
Până totul se va prăbuşi. Dar important acum pentru ţară este că Gabriela Cristea e puţin deprimată, că Andreea Marin umblă cu un turc şi că Gina Pistol obişnuieşte să iasă din casă fără chiloţi.
